Țara Hațegului: Cetățile din Munții Retezat
 |
| Cetatea Malaiesti |
12 iunie 2010
Sambata dimineata vremea era insorita si calda. Am pornit spre nord, cu gandul sa ne oprim la Banita, unde se afla una din vestitele cetati dacice, inscrise pe lista Unesco. Am ajuns in localitate, ne-am invartit in sus si in jos sperand ca dam peste vreun indicator, am intrebat cativa localnici, dar nimeni nu ne-a putut ajuta. Partea cea mai trista e nici macar locuitorii zonei nu stiu ce e la capatul satului lor, lucru pe care l-am constatat si cand am fost in cheile Dambovocioarei sa cautam cetatea Oratia (pe vremea aia nu stiam cum se numeste). N-am gasit cetatea Banita, dar asta ne-a fost invatatura de minte sa ne uitam cu grija de acasa pe harti (cetatea e chiar la intrarea in sat dinspre Petrosani, langa Pestera Bolii, unde n-am oprit ca nu prea ne-a tentat numele).
Am parasit Banita cam dezamagiti si ne-am indreptat spre muntii Retezat. Prima oprire a fost la Salasul de Sus, unde am observat chiar langa drum niste ruine. Am lasat masina la umbra unui copac cu gandul sa exploram putin. De la fereastra unei case din apropiere un copilas ne-a taiat urgent avantul: zicea ca in cetate sunt serpi (ce dragut, animalele noastre preferate, chiar ma gandeam sa iau vreo doi si acasa…). Intr-adevar, iarba avea cam un metru inaltime, si in plus drumul era blocat de niste maracini prin care cu greu ne-am fi putut face loc. Ne-am amintit brusc de niste scene din filmele cu Indiana Jones (in fiecare film e cate o groapa cu serpi), asa ca ne-am multumit sa privim de afara si sa citim cele doua panouri ruginite care spun povestea ruinelor. Iata ce-am aflat: nobilul din tinutul Salasului, care facea parte din familia Mara Saracin, dupa ce a ridicat la Malaiesti o cetate, a amenajat aici o resedinta nobiliara mai confortabila, cu camere mai mari si mai luminoase, dotate cu geamuri rotunde din sticla lucrata manual. Un turn mai vechi, care strajuia intrarea in sat, a fost integrat in noua constructie. Ziduri groase de un metru protejau casa cneazului, iar intrarea se facea pe la primul etaj, folosind o scara de lemn care putea fi ridicata in caz de pericol.
 |
| Ceteatea Salasul de Sus |
 |
| Ceteatea Salasul de Sus |
 |
| Ceteatea Salasul de Sus |
 |
| Ceteatea Salasul de Sus |
Dupa ce am terminat de citit am pornit mai departe spre Malaiesti, ca sa vedem si cetatea cneazului. Pe drum am vazut un indicator spre „fanetele cu narcise„, dar din pacate am ajuns mult prea tarziu, pentru ca in toata poiana nu mai era decat o singura narcisa inflorita. Apele reci care curg din Muntii Retezat au format aici un microclimat rece, unde cateva plante rare au rezistat de la ultima glaciatiune.
 |
| Poiana cu narcise, dar… fara narcise |
Am ajuns in final si la cetatea Malaiesti, intreband oamenii din sat. Iarba era mult mai mica (faptul ca oamenii lasa animalele sa pasca pe langa ruine are si parti bune), asa ca ne-am incumetat sa ne invartim in jurul ei. Fortificatia e compusa dintr-un turn asezat pe varful unui deal, care avea atat rol de aparare cat si de locuinta. In jurul lui a fost construit mai tarziu un zid, intarit cu alte patru turnuri. Cetatea era prea mica pentru a rezista unui asediu serios, si avea mai degraba rol de protectie in timpul conflictelor intre nobili. A fost distrusa in timpul unui razboi civil (se pare ca in secolul 17). Pe unul din panourile explicative din apropiere era „portretul” unui animal din zona, si o invitatie ca cei care-l recunosc sa mearga la centrul de informare turistica din sat ca sa primeasca un premiu. Premiul nu ne-a (mai) interesat, dupa ce-am recunoscut jivina: era vipera cu corn (oare de ce trebuie sa fie mereu serpi? brrr…).
 |
| Cetatea Malaiesti |
 |
| Cetatea Malaiesti |
 |
| Cetatea Malaiesti |
– va urma –
Din aceeasi serie:
Manastirea Horezu
Alte poze aici:
 |
| 2010-06-11 – 2010-06-13 Tara Hategului |
Vizualizaţi 2010 Tara Hategului pe o hartă mai mare
13 COMMENTS
Mie imi place colectia de floricele de munte. Sunt frumoase!
daaa, si noua ne-au placut mult 🙂
Buna treaba ati facut cu postarea asta despre locuri atat de putin cunoscute! Ma intreb – a nu stiu cata oara – de ce altii exploateaza si un bolovan vechi daca au iar noi lasam ierburile sa creasca si serpii sa haladuiasca prin ele?! E, desigur, o intrebare retorica si sper ca nu va incerca nimeni sa-mi spuna ca e de vina criza, lipsa de bani in general, intotdeauna! Lipsa este dar de altceva! Uff!
E vorba de nepasare… din pacate.
Dacă sunteți împătimiți ai șerpilor, Parcul Național Domogled – Valea Cernei, în care se ajunge plecând din Herculane, vă va satisface cu vîrf și îndesat acest hobby:).
Da, toata zona aia e celebra pentru asemenea vietati, care se pare ca-si extind arealul in fiecare an. Acum cateva zile imi povestea cineva ca a vazut vipere in Muntii Baiului.
Salut, felicitari, e foarte frumos ce faceti. Am o singura (si mica) observatie: cetatea Malaiesti nu a fost ridicata de familia Mara, ci de familia Saracin, cea care a zidit si Biserica Iobagilor. Aceasta se afla intre Cetatea Salasului si Cetatea Malaiesti, chiar in centrul satului, langa drum, pe stanga, insa cred ca v-a scapat si ati trecut pe langa ea fara sa o bagati in seama. Pacat, ar fi meritat. Va doresc toate cele bune.
Multumim pentru completari, am modificat si in text. Intr-adevar nu am stiut de biserica, dar ne vom intoarce in viitorul (relativ) apropiat, asa ca vom repara scaparea.
[…] Manastirea HorezuCetatile din Muntii Retezat […]
[…] aceeasi serie:Manastirea HorezuCetatile din Muntii RetezatCetatea si Manastirea […]
[…] Cetatile din Muntii RetezatCetatea si Manastirea Colt […]
„Poiana narciselor cu o singura narcisa înflorită” pai din fotografii se vede altceva stimabililor!
Stimabile, eu zic sa te mai inca o data la poza aia. Erau o multime de alte flori, dar o singura narcisa.