M-am cam lenevit cu scrisul in ultima vreme si am intarziat cu povestea asta (doar) o luna. Asadar…

10 octombrie 2009

Planuiam de ceva vreme o plimbare de toamna. Si cum toamna nu s-a lasat asteptata (in ciuda iluziilor mele ca mai prind un weekend la mare) am trecut la fapte. Am plecat sambata dimineata din Bucuresti spre Pitesti, apoi spre Campulung Muscel.

Aici am facut o mica pauza. Si ca sa imbinam utilul cu placutul, am folosit timpul ca sa vizitam Manastirea Negru Voda. Trecusem de atatea ori pe langa ea in drum spre muntii Iezer-Papusa, dar n-am intrat niciodata. Manastirea a fost construita de catre Negru Voda in 1215 si a fost rezidita de fiul acestuia, intemeietorul Tarii Romanesti, Basarab I si terminata de Nicolae Alexandru Basarab in 1351. Biserica manastirii poarta hramul Adormirea Maicii Domnului. De-a lungul timpului a fost avariata de mai multe ori, in urma cutremurelor si a unui incendiu, si a fost reconstruita. Pe  scurt, o oaza de liniste.

Am pornit mai departe spre dealul Mateias, pe varful caruia se afla un mauoleu inchinat memoriei soldatilor cazuti in primul razboi mondial. Ne-am oprit si aici pentru o scurta vizita. Muzeul e interesant. Intr-una din camere e amanajata o scena de razboi, cu soldati in transee. Intrarea e 3 lei, filmatul si fotografiatul sunt permise, insa la niste preturi prohibitive – 50/100 de lei. Oare nu era mai rentabila o taxa modica (5-10 lei) pe care ar fi platit-o sute de vizitatori, decat o taxa de 100 de lei, care nu stiu daca e platita de o persoana pe saptamana? Ma rog, tara romaneasca… Mausoleul era in renovare, in turn nu se putea urca, iar la subsol, unde este osuarul se faceau lucrari de hidroizolatie. Promite sa fie interesant cand va fi gata.

Am lasat in urma si mausoleul si ne-am indreptat spre Podu Dambovitei. De aici ne-am indreptat pe un drum foarte ingust spre pestera Dambovicioara. Cheile sunt spectaculoase, un veritabil canion. Am facut si o plimbare pana in cheile Brusturetului. Pe drum a vazut o gramade de pensiuni si cabanute, unele in constructie, aletele terminate, semn ca zona are ceva potential turistic. Ne-am intors la pestera, pe care parintii mei au vizitat-o, in timp de eu si Laura asteptam cuminti afara (noi am mai fost in pestera cu alte ocazii). Apoi am testat o ciorba de burta la restaurantul de alaturi (buna, nimic de zis) si ne-am pregatit de plecare. Ne-am mai oprit o data sa admiram cheile si cu ocazia asta am descoperit in iarba doua cd-uri cu gagici goale (nu-mi explic de ce ar aduce cineva asa ceva aici – era la cativa km buni de cea mai apropiata casa…). Am intrebat prin sat despre cetatea Oratia, despre care auzisem ca e prin zona, insa nimeni nu stia nimic. Am plecat dezamagit spre Brasov. Dupa iesirea din sat am oprit intr-o parcare sa vedem daca gasim cas afumat, si privind in vale observ cu surprindere ceva ce semana a zid de cetate, la cateva sute de metri in vale. Din cat am reusit sa-mi dau seama, e singurul loc de unde se vede cetatea. Normal ca am vrut sa ma duc imediat intr-o mica explorare, dar am intampinat obiectii din partea tuturor, asa ca am renuntat… pana data viitoare.

Ne-am continuat drumul spre Brasov, unde ne-am oprit sa vizitam o ruda, apoi spre Breaza, unde am ramas peste noapte la bunici.

Pozele aici

2009-10-10 – 2009-10-10 Cheile Dambovicioarei

View 2009 Cheile Dambovicioarei in a larger map