Țara Hațegului: Ulpia Traiana Sarmizegetusa
Forul roman, Ulpia Traiana Sarmizegetusa |
12 iunie 2010
Am plecat de la Manastirea Colt spre capitala Daciei romane, Ulpia Traiana Sarmizegetusa. Ne-am incurcat putin prin drumurile judetene, pentru ca unele erau in reparatie, si circulatia era inchisa. Pana la urma am ajuns in satul Sarmizegetusa. Chiar la intrarea in sat am dat peste o parcare marisoara aflata chiar in fata cetatii. Parcarea era cu plata, dar cum nu s-a obosit nimeni sa vina sa ne ia banii, nu ne-am facut mari probleme. Taxa de intrare era o suma modica (2 lei daca-mi amintesc bine), taxa foto in schimb era 10 lei. Peste drum exista si un muzeu, dar e inchis de cativa ani pentru renovare. Am intrebat, dar nimeni nu stia cand se va redeschide. Poate niciodata…
Sarmizegetusa, pe numele sau complet Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa nu este o asezare romana oarecare. A fost primul oras al provinciei romane Dacia, si este denumita prin traditie capitala, desi sediul guvernatorului s-a mutat la Apullum. Sarmizegetusa se afla la 8 km de trecatoarea Tapae (Portile de Fier ale Transilvaniei), unde s-a dat o batalie importanta in primul razboi daco-roman. Dupa cucerirea Daciei Imparatul Traian a decis amplasarea orasului in apropierea capitalei lui Decebal, dorind sa faca din el un simbol al puterii si splendorii romane. Capitala Daciei romane era inconjurata de ziduri groase din piatra cioplita, imbinata cu mortar si prevazute cu creneluri. Prima cladire pe care am observat-o a fost amfiteatrul, destinat spectacolelor si manifestarilor religioase. Dupa retragerea aureliana din anul 271, portile sale au fost blocate cu monumente funerare, transformandu-l intr-o fortareata mult mai usor de aparat decat zidurile orasului. Alaturi se afla templul zeitei Nemesis, protectoarea gladiatorilor, tempul lui Liber Pater, iar putin mai departe un atelier de sticlarie si un mic sanctuar inchinat zeilor medicinei, unde se realizau consultatii si tratamente. In templul mare s-au descoperit monumente dedicate Iunonei, Dianei, si lui Hercule. Dincolo de templu se afla sediul procuratorului financiar al provinciei si depozitele de cereale. In cel mai indepartat colt al ruinelor se afla forul. Aici, la intersectia celor doua drumuri principale era centrul orasului, unde se desfasurau activitatile politice si judiciare. In cladirile din jur erau sediile functionarilor, curia (consiliul municipal) si tezaurul.
Abia intorsi de la Roma, aveam o imagine despre felul in care ar trebui sa arate ruinele unui oras roman. Din pacate asteptarile noastre nu erau deloc realiste. Cateva panouri vechi din tabla asezate din loc in loc dadeau explicatii celor care aveau suficienta imaginatie ca sa ghiceasca sensul frazelor ascunse sub pete de rugina. Dupa cum arata, orasul nu pare sa fi vazut vreodata o lucrare de restaurare. Singura „amenajare” pentru turisti erau cateva capite facute din iarba cosita de curand. Din loc in loc sirul zidurilor prabusite este intrerupt de gardul vreunui satean, gard care are o fundatie din piatra care seamana suspect de mult cu vestigiile arheologice aflate la doar cativa metri distanta. Drumul spre forul orasului intersecteaza de mai multe ori ulitele satului, asa ca nu-i greu sa intri fara sa platesti taxa. In for se faceau niste sapaturi, iar locurile unde se lucreaza sunt acoperite cu prelate. Aici iarba nu mai e cosita si ajunge pana la brau. Totul este intr-o stare avansata de degradare, iar pietrele care nu si-au gasit loc in casele sau gardurile satenilor poarta numere de inventar manjite cu vopsea neagra. O mare parte a orasului este inca sub pamant. Deasupra lor sunt casele sau gradinile localnicilor. Dupa ce ne-am terminat plimbarea printre ruine ne-am asezat la una din terasele de la intrare ca sa mancam niste mititei care ne chinuiau cu mirosul lor de cateva minute bune.
Amfiteatrul imagine preluata de la produsin.ro |
Amfiteatrul imagine preluata de la produsin.ro |
Amfiteatrul, iar in spate primaria |
Sistemul de canalizare |
Amfiteatrul |
Amfiteatrul |
Templul mare |
O mare parte din oras se afla sub gradinile satenilor |
Forul |
Altarul din centrul orasului |
Oare daca mergem pana acolo ne mananca serpii?? |
Muntii Retezat |
strada care leaga amfiteatrul de for |
– va urma –
Din aceeasi serie:
Manastirea Horezu
Cetatile din Muntii Retezat
Cetatea si Manastirea Colt
Alte poze aici:
2010-06-11 – 2010-06-13 Tara Hategului |
Vizualizaţi 2010 Tara Hategului pe o hartă mai mare
8 COMMENTS
Of…e trist ca nu e folosita toata aceasta mostenire culturala la adevarata sa valoare. 🙁
Imaginile sunt foarte frumoase. Mie chiar imi place contrastul dintre pietre si iarba verde pana la brau.:)
Imi amintesc destul de vag cam cum aratau ruinele pe atunci dar stiu ca, pe cand aveam vreo 7-8 ani, am fost cu mama mea sa le vizitam. Si-mi amintesc cum comenta mama cu bunicul meu ca, printre oile care pasteau acolo, un cioban vindea bucati dintr-un mozaic. Era pe la sfarsitul anilor’50…asa ca degradarea locului a inceput de multa vreme…
Nu sunt o iubitoare de site-uri arheologice, dar si eu cred ca nu sunt apreciate destul si nici nu sunt incluse in ceva program turistic, de fapt cate circuite interne sunt in tara?
:(((
@Traveling Hawk: la noi chestia asta e deja traditie…
@VertAnge: am zis chestia asta de multe ori, si din pacate, trebuie sa repet iar: frumoasa tara, pacat ca-i locuita.
@Alicee: eu stiu doar circuitul pe la manastirile din Bucovina. Nu-mi amintesc sa mai fi auzit de altul.
am fost si noi la Sarmisegetusa, am ajuns cu greu deoarecre gps-ul ne-a dus pe camp…ne-a placut si ne amintim cu drag experienta!
GPS-ul e util, dar nu trebuie sa te iei dupa el fara sa verifici unde te duce. Am aflat asta pe pielea mea, cand m-am trezit intr-un CAP in Bulgaria, sau pe un drum neasfaltat in varful muntilor in Croatia.
ce fain ca ati fost cu masina in Croatia!
Da, a fost chiar fain. Gasesti toate povestile pe blog 🙂