Castelul Corvinilor

13 iunie 2010

Seara se apropia rapid, asa ca ne-am indreptat spre Hunedoara. La intrarea in oras am trecut pe langa nelipsitele palate cu turnulete. Dupa ce-am ajuns in centru ne-am apucat sa cautam cazare, cu ajutorul GPS-ului. Am gasit doua pensiuni alaturate, cu preturi cam mari pentru gustul nostru, dar pana la urma am reusit sa negociem o intelegere reciproc avantajoasa cu una din ele. Am lasat bagajele si am plecat sa cautam Castelul Corvinilor (Castelul Huniazilor), in speranta ca vom reusi sa facem cateva poze pe inserate. Ne-am invartit o vreme pe strazile din zona industriala a orasului, si am ajuns in sfarsit la castel. Peisajul din jur arata sinistru pe timp de noapte, pentru ca e inconjurat din toate partile de ruinele fabricilor parasite. N-a durat mult pana ne-a ajuns oboseala, asa ca ne-am dus la culcare.

Dimineata, cand ne-am trezit, am descoperit ca pensiunea avea o gradina frumoasa, dotata cu piscina, iar in jurul ei erau vreo 10 „tinerei” care o invitau pe Laura sa se racoreasca, dar ea n-a fost prea incantata de idee. Am plecat din nou spre castel, iar pe drum am trecut pe langa cateva monumente care glorificau „oamenii muncii” (e singurul loc din tara in care am mai vazut asa ceva). La lumina zilei am putut vedea mai bine schelele care acopera o buna parte din cladire, si care mi-au zadarnicit incercarile de a face o fotografie buna cu castelul. Ne-am interesat cand se va termina restaurarea si am aflat ca dureaza de mai bine de 10 ani si e finalizata in mare parte, insa primaria nu vrea sa receptioneze lucrarea pentru ca nu are suficiente fonduri ca sa plateasca, si nici personal care sa se ingrijeasca de spatiile noi. Am luat biletele (8 lei) si un permis foto (5 lei) si ne-am pornit sa exploram castelul.

Castelul din Hunedoara a fost construit de Ioan (Iancu) de Hunedoara in secolul 15, pe un domeniu primit de la regele Ungariei, care stapanea in acea vreme Transilvania. Mai tarziu a fost extins de catre fiul sau, Matei Corvin, care a devenit rege al Ungariei. Amandoi au ramas in istorie pentru ca au aparat Transilvania si Ungaria de expansiunea Imperiului Otoman. Unele surse sustin descendenta mixta (romana si maghiara) a familiei, lucru care i-a facut eroi in ambele tari. Numele familiei Corvin este explicat de o legenda, care povesteste ca un corb a furat un inel uitat pe marginea unui stergar. Ioan de Hunedoara, care era copil pe vremea aceea, a doborat corbul cu arcul pentru a recupera inelul, iar regele a hotarat ca blazonul familiei va fi un corb cu un inel de aur in cioc.

Revenind in zilele noastre, accesul in castel se face pe un pod de lemn suspendat deasupra paraului Zlasti, care conduce la Turnul nou de poarta, unde se afla camera de garda si inchisoarea, care l-a avut „oaspete” o vreme si pe Vlad Tepes. Dincolo de turn se afla Logia Matia, care adaposteste o parte din colectiile muzeului. De aici am trecut in capela, apoi in camera domnitelor, care este reconstituita cu mobila specifica secolului 19. Am ajuns si in Camera Dietei, construita in stil gotic, si decorata cu portrete, printre care Matei Basarab, domnitorul Munteniei, si Vasile Lupu, domnitorul Moldovei. Am mai vizitat Turnul Capistrano, numit asa dupa numele unui calugar care locuia acolo, Turnul vechi de poarta, pictat in fresca in timpul lui Matei Corvin, si la sfarsit, Sala cavalerilor, in care se afla o coloana ce poarta o inscriptie de la constuirea castelului. Pe vremuri era o mare sala de receptii, iar astazi aici functioneaza o expozitie de arme si armuri. Intr-o alta sala am descoperit o mica expozitie de trofee de vanatoare. Castelul este foarte frumos, insa farmecul sau este umbrit de lipsa mobilierului, care ar incalzi mult atmosfera creata de zidurile reci din piatra.

Castelul Corvinilor, curtea interioara

Sala Dietei

Sala Dietei

Sala Dietei

Sala Dietei

curtea interioara

Turnul vechi de poarta

Turnul pictat

Turnul pictat

fantana castelului

Sala Cavalerilor

coloana cu inscriptia lui Ioan de Hunedoara

Ioan de Hunedoara

Din loc in loc am descoperit in castel magazine de suveniruri si artizanat, foarte populare printre vizitatori (ca o paranteza, marea majoritate vorbeau limba maghiara). In curte se afla o fantana foarte adanca, iar pe unul din contrafortii capelei este sapata o inscriptie, care a dat nastere unei alte legende. Se spune ca fantana a fost sapata de trei prizonieri turci, carora Ioan de Hunedoara le-a promis libertatea daca reusesc sa gaseasca apa. 15 ani mai tarziu, fantana era gata, dar Ioan de Hunedoara murise, si sotia sa a decis sa nu respecte promisiunea facuta. Prizonierii au sapat in piatra o inscriptie care spunea „Apa ai, inima n-ai”, in semn de repros. Inscriptia a fost descifrata, insa sensul sau este altul. 

Dupa ce am terminat turul, am pornit mai departe, spre Sarmizegetusa Regia.

– va urma –

Din aceeasi serie:
Manastirea Horezu
Cetatile din Muntii Retezat
Cetatea si Manastirea Colt
Ulpia Traiana Sarmizegetusa
Biserica Densus

Sarmizegetusa Regia

Alte poze aici:

2010-06-11 – 2010-06-13 Tara Hategului

View 2010 Tara Hategului in a larger map