6 iunie 2010

Dupa un somnic binemeritat, ne-am pregatit pentru o zi incarcata. Ne-am pregatit rucsacul si am plecat sa luam masa. Primisem de la hotel niste tichete pentru micul dejun, pe care le puteam folosi la o cafenea din apropiere. Cu ocazia asta am aflat in ce consta micul dejun in Italia: un capucino si un croissant sau o gogoasa. Cam subtirel… Alta treaba interesanta este ca mancarea si bautura au preturi diferite in functie de „pozitie”. Un espresso baut in picioare la bar era 2 Euro, la masa inauntru 4 Euro, iar la masa afara 6Euro. Sper ca n-am dat cuiva idei…

Dupa ce am terminat cu micul dejun am plecat din nou spre Colosseum. In fata erau, ca si in seara trecuta cateva zeci de indieni care incercau sa vanda trepiede pentru aparate foto si diverse suveniruri. Cand am ajuns noi acolo tocmai aparusera carabinierii, asa ca in mai putin de 5 secunde nu mai era urma de indian pe-acolo. In schimb au ramas cativa organizatori de tururi, care promiteau ca te ajuta sa intri peste rand. La bilete era o coada de vreo 300 de persoane. La tururile ghidate doar vreo suta. Inarmati cu Roma pass-urile noi am ocolit coada si ne-am dus direct la controlul biletelor, unde era o coada speciala pentru posesorii de carduri… si la coada aia nu era absolut nimeni, asa ca am scutit cateva ore bune de aspteptare.

Colosseum-ul, numit initial Amfiteatrul Flavian, a fost construit intre anii 70 si 80 ai erei noastre, de imparatii Vespasian si Titus pe locul gradinilor din jurul Domus Aurea, palatul lui Nero. In antichitate aici se organizau lupte cu gladiatori si vanatori de animale, de cele mai multe ori exotice. Se spune ca imparatul Traian a sarbatorit victoria impotriva dacilor printr-o serie de spectacole care au tinut 123 de zile si au implicat 11.000 de animale si 10.000 de gladiatori. Relatarile cronicarilor antici spun chiar ca aici s-ar fi pus in scena si batalii navale. Dupa caderea Imperiului Roman, Colosseum-ul a gazduit intai o biserica (in arena), apoi un cimitir. In secolul XII a fost fortificat de familia Frangipani si a servit drept castel. In secolul XIV peretele sudic s-a prabusit in urma unui cutremur. Asta a insemnat inceputul sfarsitului pentru Colosseum. Tot ce putea fi folosit in alta parte, inclusiv placi de marmura si piatra de constructie, a fost demontat, mai putin peretii exteriori.

Colosseum-ul are 3 nivele, dar cand am fost noi se putea vizita ultimul „etaj” pentru ca se faceau lucrari de consolidare. La cateva zile dupa ce am plecat din Roma am auzit la televizor ca s-a deschis pentru vizitare si subsolul. Cand am fost noi era extrem de aglomerat, in plus fata de coada de afara, inauntru erau cateva sute de oameni, si se statea la coada la balcoane pentru o poza in care sa nu apari alaturi de alti 20 de necunoscuti. Pe unul din pereti s-a pastrat o fresca ce ilustreaza rastignirea lui Iisus pe Golgota.

Langa Colosseum se afla Arcul lui Constantin, ridicat in anul 315 in cinstea victoriei lui Constantin cel Mare impotriva lui Maxentiu, in batalia de la podul Milvian. Conform legendei, in noaptea dinaintea bataliei, imparatul a avut un vis in care un inger i-a spus ca va invinge daca va desena semnul crucii pe scuturile soldatilor. Aceasta a fost momentul in care persecutiile impotriva crestinilor au incetat in Imperiul Roman.

De aici ne-am indreptat spre Colina Palatina. Legendele spun ca in acest deal era pestera in care lupoaica i-a crescut pe Romulus si Remus. Mai tarziu aici au fost construite palatele imparatilor Romei. La poatele colinei se afla forumul roman, centrul orasului antic. Coada la bilete era mult mai mica aici decat la Colosseum (biletul de la Colosseum este valabil si pentru Colina Palatina, asa ca cei care nu vor sa stea ore in sir la coada pot sa cumpere biletul de aici). Peste tot sunt tasnitori cu apa potabila, foarte utile pe timp de vara. Apropo, apa din Roma e foarte buna, nu prea am simtit nevoia sa cumparam suc sau apa imbuteliata, iar fantanile sunt peste tot. Nici nu incape comparatie cu apa care curge la robinet in Bucuresti.

In perioada medievala, un cardinal a modificat putin ruinele orasului antic, si a construit o vila in varful colinei. In gradina acestei vile se afla o fantana decorativa pe care turistii o foloseau ca remediu impotriva soarelui foarte puternic (adica faceau baie in ea). Am vizitat ruinele palatelor lui Augustus, ale Liviei (sotia lui Augustus), si ale lui Tiberius (fiul lor), care erau toate cam in aceeasi „curte”, la distanta foarte mica unul de altul, criptele lui Nero, palatul lui Septimius Severus si Muzeul Palatin, unde sunt expuse cateva statui si fresce.

Am coborat apoi spre forum. Aici se afla senatul, mai tarziu guvernul republicii, tribunalul, alaturi de mai multe temple si arce triumfale. Ce e interensat de vazut pe aici: templul lui Castor si Pollux, templul lui Saturn, templul Vestalelor, templul lui Antoniu si al Faustinei, templul lui Vespasian si Titus, templul lui Romulus, basilica lui Maxentiu si Constantin, arcul triumfal al lui Titus (ridicat dupa victoria din asediul Ierusalimului din anul 70) si arcul lui Septimius Severus (ridicat in cinstea celor doua campanii impotriva partilor din 194-195 si 197-199), Tabularium-ul (noi l-am vazut doar de la distanta, pentru ca se faceau lucrari de consolidare), Curia (Senatul), si coloana lui Phocas (ultimul monument construit in forum, in jurul anului 608), si nu in ultimul rand, Cloaca Maxima, primul sistem de canalizare din lume. Fiecare imparat important a mai adaugat cate ceva forumului. Astazi sunt clar delimitate partile construiote de Traian, Octavian Augustus, Cezar si Nerva, fiecare avand in fata statuia ctitorului. Din pacate partea de forum ridicata de Traian si Augustus era inchisa pentru renovare, asa ca nu am putut vedea columna de aproape. Nici fotografii prea reusite nu am reusit sa facem, pentru ca este inconjurata la mica distanta de alte cladiri, si nu ma puteam indeparta suficient ca sa o prind intreaga in poza.

Dintre temple, doar cateva au ramas in picioare, si toate au fost transformate in biserici. Dupa ce imparatul Constantin a renuntat la pedepsele impotriva crestinilor, acestia au inceput sa construiasca biserici, iar locurile preferate de ei erau de doua feluri: casele, pesterile si catacombele in care se adunau in timpul persecutiilor pe de o parte, si templele dedicate zeitatilor pagane, pe de alta parte. Asa ca templul lui Romulus a de venit basilica sfintilor Cosma si Damian, templul lui Antonius si al Faustinei a devenit basilica San Lorenzo, si asa mai departe. Si daca stau sa ma gandesc bine, poate ideea nu e rea, pentru ca, ingrijite de biserica, aceste cladiri au ramas in picioare de 2000 de ani, in timp ce altele au fost lasate in ruina. Si in Romania s-a intamplat la fel: monumentele religioase s-au pastrat in conditii bune, unele chiar din secolul XIV (de exemplu biserica de la Densus, care dupa alti arheologi dateaza chiar din secolul IV, dar despre asta intr-un alt articol), iar alte monumente (de exemplu cetati, castele) au fost distruse, de multe ori pentru a ridica alte monumente religioase (de exemplu cetatea Giurgiu a fost abandonata de turci in anul 1829, si era inca intreaga, iar catedrala din oras a fost construita in 1832 cu piatra din zidurile cetatii – de unde concluzia mea ca romanii recicleaza orice, in afara de lucrurile care ar trebui cu adevarat reciclate, de exemplu hartie sau plastic).

Revenind la Roma, Tabularium-ul se prezinta foarte ciudat, pentru ca deasupra lui s-a construit mai tarziu… primaria (Palazzo Senatorio). In concluzie, daca privesti din forum, se vad doua etaje din perioada antica, iar deasupra alte cateva etaje frumos zugravite si cu aer conditionat la ferestre.

Am parasit forumul urcand spre piata Campidoglio pe o scara abrupta, care trece pe langa inchisoarea Mamertina, unde a fost inchis Sfantul Petru inainte de a fi crucificat. La Campidoglio, primul lucru care „sare in ochi” este o statuie ecvestra a imparatului Marcus Aurelius, din mijlocul pietei. Pe o latura a primariei se afla si Lupa Capitolina, statuia lupoaicei cu Romulus si Remus. Ambele sunt copii ale unor statui antice, cele originale gasindu-se in Muzeul Capitolin, care ocupa doua cladiri aflate fata in fata, de o parte si de alta a pietei.

Legenda spune ca Romulus si Remus erau descendenti ai printului Eneas, care a parasit Troia la sfarsitul razboiului troian. Parintii loe erau zeul Marte, si Rea Silvia, o preoteaza a zeitei Vesta. Unchiul lor, care nu dorea sa aiba pretendenti la domnie, i-a abandonat in padure. O lupoaica i-a gasit si i-a ingrijit cativa ani, pana cand au fost gasiti de un pastor. Dupa ce au fost repusi in drepturi, cei doi frati au decis sa fondeze un oras, dar in urma neintelegerilor privind locul, Remus a fost ucis. Romulus a fondat Roma pe Colina Palatina. Deoarece populatia orasului era formata in mare masura din barbati, iar triburile din jur nu agreau ideea casatoriilor mixte, Romulus a organizat un festival in timpul caruia romanii au rapit fiicele sabinilor si le-au luat in casatorie.

Trecand printre statuile lui Castor si Pollux am coborat pe Cordonata, o scara cu trepte foarte largi proiectata de Michelangelo pentru a putea fi urcata de calareti. Trecand pe langa biserica Santa Maria in Aracoeli am revenit in Piata Venetia. Ne-am oprit putin sa ne tragem sufletul, pentru ca deja se inserase, si am hotarat sa mergem in Trastevere, un cartier al Romei aflat pe celalalt mal al raului Tibru (Tevere). 

Pe drum am trecut pe langa un alt amfiteatru antic, Teatro di Marcello. E ceva mai mic decat Colloseum-ul, iar la etajele superioare sunt locuinte (cum o fi sa bata vantul pe sub casa ta?). Cand am trecut pe langa el tocmai se pregatea un spectacol de pian (se pare ca acustica e foarte buna). Mai departe am ajuns la Poarta Octaviei, una din portile prin care se putea intra in Roma, incadrata de ruinele catorva temple, unul din ele dedicat lui… Apollo. In perioada evului mediu, aici era piata de peste.  Am traversat apoi raul Tibru, trecand peste podurile ce leaga Insula Tiberina de cele doua maluri. Langa insula se afla ruinele celui mai vechi pod de piatra din Roma, Ponte Rotto (podul stricat), construit in secolul 1 ien. O parte din pod a fost luata de ape la sfarsitul secolului XVI, iar o alta parte a fost demolata in secolul XIX; acum se mai vede numai un singur arc.

Plimbandu-ne prin Trastevere am vizitat basilica San Crisogono, o biserica datand din secolul IV, reconstruita de mai multe ori, cu o arhitectura ceva mai austera. Cum ni se facuse foame, am consultat ghidul turistic si am ales un restaurant din apropiere, unde am mancat o pizza delicioasa, care nu se compara cu nimic din ce am mancat in Romania. Am cerut nota, am platit, unul din chelneri a luat nota si banii, asa ca ne-am ridicat sa plecam. Dar… surpriza… unul din ospatari alearga dupa noi sa ne intrebe daca am platit! N-am reusit sa-l fac sa priceapa, noroc ca a aparut cel care luase nota. Ma intreb daca tratamentul asta se aplica tuturor sau e rezervat vorbitorilor de romana…

Restul serii am petrecut-o hoinarind fara vreo tinta precisa pe stradutele inguste ale Romei, marginite de terase si foarte aglomerate, atat de localnici cat si de turisti. Am trecut pe langa gradina botanica si pe langa vila in care a locuit muza lui Rafaello, Fornarina. Cartierul e animat pana tarziu in noapte, dar noi am hotarat sa ne retragem pe la ora 11, pentru ca eram destul de departe de casa. Stiind ca aproape toate tramvaiele au capat la gara Termini, ne-am urcat in primul dar… ghinion… am ajuns dupa vreo doua statii la celalalt capat. Am schimbat cu un alt autobuz si am ajuns in final la gara, de unde am pornit spre hotel pe strazile acum pustii.

– va urma –

Din aceeasi serie:
Ziua 1: Intalnirea cu Orasul Etern.

Ziua 3: Termele si Roma romantica
Ziua 4: Vatican
Zilele 5 si 6: colina Aventin si Via Appia

Am adaugat pozele aici:

2010-06-05 – 2010-06-10 Roma – ziua 2

View 2010 Roma in a larger map