Trogir

7 septembrie 2010

De la Sibenik am urmat mai departe litoralul Marii Adriatice spre sud, pana la Trogir. Soseaua coboara de pe un deal si ofera o vedere minunata de la inaltime. Noi am ajuns in cursul diminetii, dar deja strazile erau aglomerate. Am gasit pana la urma o parcare cu plata in apropierea portului, si am plecat sa exploram orasul.

Trogir este asezat pe o mica insula. Orasul a fost fondat de colonistii greci cu 2300 de ani in urma, a fost ocupat succesiv de romani, venetieni si habsburgi, si este inclus pe lista patrimoniului mondial protejat de Unesco. O plimbare pe faleza umbrita de palmieri ne-a adus langa castelul Kamerlengo, construit de venetieni in secolul 15 ca resedinta a guvernatorului. Ca si alte monumente antice sau medievale de acest gen, este folosit si azi ca scena pentru spectacole. Castelul e de fapt mai mult cetate, doar unul din turnuri era locuinta, restul era folosit de militari. O plimbare pe zidurile sale inalte ne-a dezvaluit orasul mai de aproape. Am incercat sa memoram locurile unde voiam sa ajungem, apoi am iesit afara ca sa mai facem cateva fotografii. In timp ce incercam sa-i fac Laurei o poza cu cetatea, aud o voce din spate care ma intreaba: „Nu vreti sa va facem noi o poza?”. Charlotte si Marius, de care ne despartisem cu doua zile inainte la Plitvice, ne zambeau de la cativa metri distanta. Am acceptat bucurosi, si am continuat plimbarea prin oras impreuna.

Castelul Kamerlengo, Trogir

Trogir

Castelul Kamerlengo, Trogir

Castelul Kamerlengo, Trogir

Trogir

Castelul Kamerlengo, Trogir

Castelul Kamerlengo, Trogir

Trogir

Trogir

Trogir

Stradutele inguste ale Trogir-ului ne-au calauzit pe toti 4 pana la catedrala Sfantul Laurentiu, cel mai impozant monument din oras. Catedrala a fost construita la inceputul secolului 13 in stil romanic si gotic, pe fundatiile unei biserici mai vechi care a fost distrusa de sarazini in timpul unui asediu. Turnul a fost ridicat mai tarziu, iar constuctia lui a durat mai mult de 200 de ani, timp in care parti din el au fost demolate si refacute. Interesant este ca din aceasta cauza, fiecare nivel al turnului este construit intr-un alt stil. In timp ce vizitam catedrala a intrat si un grup de turisti germani insotiti de un ghid, iar Marius si Charlotte au jucat rol de translatori, ca sa intelegem si noi explicatiile.

Cum deja era ora pranzului, ne-am indreptat cu totii spre o terasa de pe malul marii. Eu si Laura am testat caracatita la gratar, cu cartofi prajiti, care a fost excelenta. Dupa masa ne-am luat la revedere (din nou) si am plecat mai departe, spre Split.

Poarta orasului, Trogir

Catedrala Sf Laurentiu, Trogir

Catedrala Sf Laurentiu, Trogir

Catedrala Sf Laurentiu, Trogir

Catedrala Sf Laurentiu, Trogir

Catedrala Sf Laurentiu, Trogir

Trogir

Trogir

Trogir

Ne-am oprit la hotelul la care aveam cazare in acea noapte si am lasat bagajele, apoi am plecat sa vizitam orasul. Pe drum am putut vedea ce a ramas in urma incendiilor din vara. Toata padurea de pe deal era carbonizata, iar focul ajunsese la cateva zeci de metri de primele case. La prima vedere, Split-ul e un oras puternic industrializat, impanzit de blocuri, ca si Bucurestiul. Parcarea a fost un adevarat cosmar. Ne-am invartit jumatate de ora, timp in care n-am gasit nimic liber (cu plata sau fara). Am lasat masina pe o strada laterala si am mers pe jos cam 1 km pana la port. Langa port se afla cel mai important monument din Split, inscris si el pe lista Unesco, palatul lui Diocletian. Palatul a fost construit in primii ani ai secolului 4, ca resedinta pentru imparatul Diocletian, care era originar din Dalmatia. El a fost primul imparat care a decis voluntar sa se retraga de la conducerea Imperiului Roman, si a construit in apropierea orasului sau natal acest loc de retragere. Palatul este un complex imens de cladiri, care adapostea in jur de 9000 de oameni, si era impartit in doua parti. In partea dinspre mare erau locuintele imparatului si ale suitei sale, iar in partea opusa, cladirile militare. De altfel, palatul este construit ca o veritabila fortareata, cu ziduri groase, care puteau rezista cu usurinta unui asediu. Dupa caderea Imperiului Roman de Apus, a fost abandonat, dar in urma atacurilor slavilor si avarilor din secolul 7, locuitorii din zona s-au refugiat la adapostul zidurilor sale. De atunci a fost locuit fara intrerupere si este cel mai bine pastrat palat roman din lume.

Stiind toate acestea, am ajuns la Split cu sperante mari. Socul initial a fost mare, pentru ca palatul era inconjurat de un bazar, ceva gen Obor in vremurile lui „bune”, plin de tarabe la care se vindea orice, de la portocale la cizme. Am intrat, si ne-am plimbat pana in zona centrala, dar peisajul din afara zidurilor era prezent, ce-i drept la o scara mai mica, si in interior: tarabe cu tot felul de minuni, magazine ale unor marci celebre, o sala de gimnastica… Am fost foarte dezamagit de ce-am gasit acolo, pentru ca imaginea pe care mi-o formasem citind era cu totul alta. Acum, privind in urma, imi dau seama ca aceasta cladire s-a pastrat tocmai pentru ca oamenii au locuit aici. Atunci locul a incetat sa mai fie palat, si a devenit un oras in toata regula, cu case, pravalii si biserici. In perioada medievala, Split-ul era Palatul lui Diocletian, iar oamenii l-au schimbat ca sa se potriveasca mai bine cu nevoile lor.

In mijlocul complexului se afla peristilul, o curte monumentala unde sunt cateva cafenele. In apropiere se afla intrarea de sud, care acum 2 milenii era accesibila doar de pe mare, cu barca. Langa ea este si intrarea in subsolul cladirii, care se poate vizita. Tot aici se afla catedrala Sfantul Domnius, construita la sfarsitul secolului 3, ca mausoleu pentru imparatul Diocletian. Cand crestinismul a devenit religie oficiala, mausoleul a fost transformat in catedrala, iar turnul a fost adaugat in secolul 11. In interior se pot vedea imaginea imparatului si a sotiei sale, care au scapat intacte din toate etapele de renovare a bisericii. In sacristie este expus tezaurul, care contine obiecte de cult si carti vechi, printre care si o evanghelie din secolul 6.

Ne-am plimbat pe stradutele palatului (suna ciudat, nu?) pana la lasarea noptii. Am trecut pe langa statuia episcopului Grgur Ninski, mult mai mare decat cele din Varazdin si Nin. Am luat niste clatite, ca ne cam razbise foamea, si in timp ce asteptam sa fie gata, am cascat gura pe la comerciantii din jur. Unul din ei avea de vanzare niste obiecte „decorative” absolut hidoase (ori asta, ori n-avem noi gust artistic): un bustean cu 3 potcoave pe el si un geam deasupra formau o masuta, cu un pret „de criza” de 33.000 de euro. Am ajuns pe malul marii, unde am luat loc pe o bancuta si am incheiat ziua privind vapoarele care veneau si plecau.

Catedrala Sf Domnius, Split

Peristilul, palatul lui Diocletian, Split

Palatul lui Diocletian, Split

Catedrala Sf Domnius (mausoleul lui Diocletian), Split

palatul lui Diocletian, Split

palatul lui Diocletian, Split

Catedrala Sf Domnius, Split

Catedrala Sf Domnius, Split

Catedrala Sf Domnius, Split

statuia lui Grgur Ninski, Split

palatul lui Diocletian, Split

Split

Split

Split

chestia asta face 33.000 de Euro

Split

Din aceeasi serie:

Partea 1: Tara celor 1000 de insule

Partea 2: Drumul spre Zagreb

Partea 3: Zagreb

Partea 4: Castelele din Zagorje (Veliki Tabor, Trakoscan, Varazdin)

Partea 5: Istria (Porec, Rovinj, Fiordul Lim)

Partea 6: Pula si insula Krk

Partea 7: Lacurile Plitvice
Partea 8:  Nin, Zadar, Sibenik

Partea 10: Dubrovnik

Partea 11: Spre casa prin Muntenegru si Serbia

Alte poze din Trogir si Split gasiti aici:

2010-09-05 – 07 Dalmatia

View 2010 Croatia obiective in a larger map