31 august 2010

De dimineata am parasit pensiunea Zagi (Zagi e mascota pensiunii, o veverita gen Chip si Dale) si ne-am indreptat spre Veliki Tabor. Ne-am luat dupa GPS, care parea sa stie la perfectie toate drumurile, ba mai mult, asfaltul era perfect chiar si pe echivalentul croat al drumurilor comunale de la noi. In sate toate casele aveau flori la ferestre care faceau o atmosfera foarte placuta. Chiar inainte de a ajunge la castel ne-am oprit la o rascruce de drumuri pentru a privi ceva ce banuiesc ca era un loc de joaca pentru copii. Era de fapt un model in miniatura al castelului Veliki Tabor, inconjurat cu casute de pitici. Am facut si o mica sedinta foto: eu am jucat rolul capcaunului, iar Laura – rolul printesei 🙂 .

Peste cateva minute am ajuns si la castel, care a fost construit in secolul 12 de o familie nobiliara din regiune, si a fost propus pentru a fi inclus pe lista monumentelor din patrimoniul mondial a UNESCO. Exista si  legenda care spune ca fiul contelui care stapanea castelul s-a indragostit de o fata din sat pe nume Veronika, insa tatal lui nu a  fost de acord cu aceasta relatie. Tinerii au incercat sa fuga, dar au fost prinsi. Fiul contelui a fost inchis 4 ani intr-un turn al castelului, iar cand a fost eliberat era grav bolnav, atat fizic cat si psihic. Veronika a fost acuzata de vrajitorie, dar judecatorii n-au vrut sa o condamne, insa contele nu a tinut cont de asta si a ucis-o, zidind-o apoi intr-unul din zidurile castelului. Se pare totusi ca legenda nu e chiar o legenda, pentru ca la una din renovari a dost gasit scheletul unei fete… Castelul ne-a rezervat insa o surpriza mai putin placuta, pentru ca era complet inchis pentru (o noua) renovare. Am facut niste poze de afara (cu tot cu schele), am cules cateva smochine (e foarte neobisnuit pentru noi sa gasim smochini pe marginea drumului), si am plecat mai departe spre Trakošćan.

Drumul ne-a purtat mai departe spre granita cu Ungaria, peste dealuri. Castelul Trakošćan se afla pe varful unui deal impadurit, la marginea unui lac. A fost ridicat in secolul 13 de o familie nobiliara necunoscuta, si de-a lungul secolelor si-a schimbat proprietarul de nenumarate ori; printre cei care au stapanit castelul a fost si Iancu de Hunedoara. In secolul 16 a fost daruit familiei  Drašković, una din familiile nobiliare cele mai importante ale Croatiei. Trakošćan a fost mai intai o fortareata, apoi castel fortificat, iar in secolul 19 a fost complet renovat si transformat intr-un castel de inspiratie romantica. Parcul a fost refacut dupa modelul gradinilor englezesti, iar pe rau a fost construit un stavilar, care a transformat valea intr-un lac foarte pitoresc. Dupa al doilea razboi mondial, castelul a fost confiscat de stat si transformat in muzeu.

Am parcat masina in parcarea din fata castelului (desi pe site scrie ca e gratuita, noi am platit o mica taxa – parca 10 kune, cam 7 lei), ne-am imbracat bine, pentru ca inca picura si am inceput sa urcam dealul spre castel, care din pozitia asta imi aminteste de fotografiile cu castelul Neuschwanstein din Germania si e foarte bine intretinut. Pana am ajuns sus (cam 10 minute) ploaia s-a oprit. Am intrat si am luat bilete (30kn, cam 4 euro de persoana). Ne-am plimbat prin cele 70 de camere, marea majoritate decorate cu mobilierul original. Turistii nu erau foarte multi, si toti erau straini. In turnul de vest se afla sala cavalerilor, care a fost redecorata la renovarea din secolul 19, in care sunt expuse arme, armuri si steaguri din perioada secolelor 15-17. Alaturi se afla biblioteca mobilata in stilul renasterii italiene, care contina 1500 de volume din secolul 18. Camera de lectura este decorata in stilul renasterii gotice si are un semineu si o capela. Intr-o alta aripa a castelului se afla o galerie cu picturi din perioada medievala. In interior fotografiatul era interzis; altii incercau sa faca poze pe ascuns, dar cum erau camere de supraveghere peste tot am zis ca nu e o idee buna. Deci nu va putem arata decat cateva poze „imprumutate” de pe siteul oficial.

Vizita castelului a durat cateva ore bune. Cand am iesit, cerul incepea deja sa se insenineze, asa ca am ocolit lacul ca sa facem cateva poze cu castelul din parc. Parcul de fapt e o mica padure, unde, printre copaci cresc tot felul de flori, printre care ciclame (la noi nu se intalnesc decat la ghiveci).

Desi era aproape ora 4, am hotarat sa mergem si la Varaždin, cel mai important oras din regiunea Zagorje (partea nordica a Croatiei). Oraselul e situat aproape de granita cu Ungaria si Slovenia si e propus pentru a fi inclus in patrimoniul Unesco. Dupa inca vreo ora de serpentine pe dealuri impadurite am ajuns la destinatie. Fortificatia din centrul orasului se vedea de la distanta, asa ca am cautat loc de parcare pe o straduta din apropiere. In fata era o scena care tocmai se demonta, semn ca de curand a fost o serie de spectacole. Fortareata e construita in stil baroc in secolul 14, si adaposteste astazi muzeul orasului. Cele doua santuri de aparare au fost putin „redecorate” si sunt folosite astazi drept parc. In cetate exista o capela neobisnuita, care are un altar mobil si ferestre pentru tunuri, care se putea transforma la nevoie in bastion de aparare. Varaždin a fost capitala a Croatiei in secolul 17, dar numai pentru o scurta perioada, pentru ca institutiile statului s-au mutat inapoi la Zagreb dupa numai 20 de ani, in urma unui incendiu puternic. Tot din secolul 17 dateaza si primaria, una din cele mai vechi din Europa, care e inca folosita. Pasii ne-au purtat prin Stari Grad (Orasul vechi). Multe case erau reconditionate, dar au ramas cateva care nu-s in stare prea buna, insa toate au flori la ferestre, lucru care inveseleste atmosfera. In evul mediu orasul a fost un important centru mestesugaresc. Cateva ateliere s-au pastrat si sunt inca folosite pentru distractia turistilor. Am vizitat catedrala, ridicata in secolul 16, tot in stil baroc. Prin tot orasul poti gasi, cu putina atentie, ingerasi ascunsi prin tot felul de locuri, unele mai evidente, altele nu. O placuta explica misterul: Varazdin este locul in care dorm ingerii. Am testat una din cofetariile din oras, apoi ne-am oprit pentru cateva minute pe o banca din centru, in fata statuii episcopului Grgur Ninski, care a inlocuit limba latina cu limba croata in ceremoniile religioase.

Seara se apropia rapid, asa ca ne-am indreptat spre locul unde lasasem masina, si am pornit inapoi spre Oroslavje, unde am ramas peste noapte.

– va urma –

Din aceeasi serie:

Partea 1: Tara celor 1000 de insule

Partea 2: Drumul spre Zagreb

Partea 3: Zagreb

Partea 5: Istria

Partea 6: Pula si insula Krk
Partea 7: Lacurile Plitvice
Partea 8: Nin, Zadar, Sibenik

Partea 9: Trogir si Split

Partea 10: Dubrovnik

Partea 11: Spre casa prin Muntenegru si Serbia

Mai multe poze aici:

2010-08-28 – 2010-09-12 Croatia: Zagreb si castelele din Zagorje

View Obiective Croatia 2010 in a larger map