Croația – episodul 7: Lacurile Plitvice
Lacurile Plitvice sunt locul pe care doream cel mai mult sa-l vedem in Croatia. De fapt, pozele de aici ne-au convins sa ne petrecem vacanta pe malul Marii Adriatice. Si nu doar pe noi… Este unul din cele mai aglomerate locuri din tara. Stiind asta, am incercat sa ne trezim devreme, ca sa ajungem la intrarea in parcul national inainte de sosirea autocarelor cu turisti. Atata doar ca dupa raliul pe care-l facusem cu o noapte inainte pe serpentinele din munti, nu ne-am putut trezi prea usor. In plus, ne-am hotarat sa mai ramanem aici o noapte, lucru care ne punea in fata unei noi probleme: trebuia sa gasim cazare in alta parte, pentru ca pensiunea la care am dormit era ocupata, iar faptul ca era sambata nu ne-a ajutat deloc. Pana la urma proprietara ne-a recomandat o alta pensiune mai retrasa. Tot de la ea am aflat ca in timpul razboiului de independenta a Croatiei, aici s-au dat lupte grele, tot parcul a fost minat, si mai multe sate au fost distruse. Dupa incheierea razboiului, parcul a fost unul din primele locuri care au fost curatate si refacute, pentru a reintra in circuitul turistic. Dupa ce ne-am inteles cu noua gazda, ne-am lasat bagajele si am pornit in sfarsit spre intrare.
Lacurile Plitvice au statut de parc national, si se afla pe lista obiectivelor protejate de Unesco. Pe un platou format din calcar, in mijlocul padurii, 16 lacuri cu apa de culoare turcoaz se varsa unele in altele formand cascade, intr-un peisaj de vis. Apa depune calcar, formand baraje. Din cauza ca procesul este continuu, peisajul se poate schimba destul de mult de la un an la altul. Pe deasupra lacurilor sunt montate poduri din barne de lemn, care unesc potecile de pe maluri. Pe cel mai mare dintre lacuri circula un vaporas, iar pe mal, un „titicar” (un trenulet turistic).
Am lasat masina in parcarea parcului (nu prea exista alta posibilitate), care nu-i chiar ieftina. Lacurile Plitvice sunt una din cele mai scumpe atractii ale Croatiei. Biletul de intrare costa 140 kune (cam 20 euro, dar e inclusa plimbarea cu vaporasul si cu trenuletul), iar parcarea – 7 kune (cam 1 euro) pe ora. Noi am stat 8 ore, asa ca s-a mai adunat ceva si aici. Desi parcarea e cu taxa, pestet tot sunt panouri care anunta ca dupa ora 22 e posibil sa vina in vizita Mos Martin, si deci ar fi bine sa nu gaseasca masina noastra pe acolo. Intrebarea care apare instant este daca ursul are ceas, ca sa nu vina cumva mai devreme :-).
Am traversat soseaua, am mai schimbat niste bani, am cumparat biletele si am intrat. La prima vedere nu e nimic spectaculos aici, dar impresia e contrazisa de sutele de turisti (majoritatea germani) care se inghesuie pe potecile inguste. In parc sunt mai multe trasee de vizitare, unele mai scurte, care acopera doar zona aglomerata a lacurilor de jos, si altele mai lungi, care ajung pana la ultimul lac (distanta pana acolo e de vreo 8 km). Noi am ales unul din traseele lungi (traseul C, mai exact), adica am mers pe jos pana la capat, am traversat lacul cu vaporasul, si ne-am intors cu trenuletul. Teoretic trebuia sa dureze 4-6 ore, noua ne-a luat vreo 8, cu pauza de masa (cam pe la mijlocul drumului, langa debarcader e o zona pentru picnic) si multe pauze de poze. In jurul lacurilor de jos era aglomeratie foarte mare, dar pe masura ce ne indepartam de intrare am intalnit tot mai putini oameni, iar pe langa ultimul lac eram doar noi, padurea, si un animal care urla pe un deal din apropiere (dupa „voce” era lup, presupunere care ne-a facut sa grabim putin pasul).
Peisajul… este minunat. Dar cum o imagine face mai mult decat 1000 de cuvinte, mai bine las fotografiile sa vorbeasca.
Am parasit parcul printre ultimii, undeva dupa 7 seara. Ne-am intors la pensiune, si dupa ce ne-am relaxat putin am zis sa preparam o supa (la plic, desigur), ca sa ne mai relaxam putin. Intrand in bucatarie, i-am cunoscut si pe ceilalti locatari (ne anuntase gazda ca mai venise un cuplu de germani), care ne intreaba (in engleza) daca suntem romani. Un pic nedumerit am raspuns ca da, si spre surprinderea mea absoluta, am facut cunostinta cu Charlotte si Marius, compatrioti de-ai nostri mutati de ceva vreme in Germania. Am petrecut toata seara impreuna, la un ceai si la povesti.
– va urma –
Din aceeasi serie:
Partea 1: Tara celor 1000 de insule
Partea 4: Castelele din Zagorje (Veliki Tabor, Trakoscan, Varazdin)
Partea 5: Istria (Porec, Rovinj, Fiordul Lim)
Partea 11: Spre casa prin Muntenegru si Serbia
4 septembrie 2010
Alte poze aici:
 |
| 2010-09-04 Lacurile Plitvice |
View 2010 Croatia obiective in a larger map
18 COMMENTS
Foarte frumos! Uite aici chiar as vrea sa ajung si eu la anu 🙂 Nu de alta dar pentru vara asta deja am planul facut 😛
Plitvice a intr-adevar ceva deosebit! Eu am fost pana acum de 3 ori si, cum am de gand sa mai merg in Croatia, probabil voi mai merge.Am fost in luni diferite: mai, aprilie si iulie si de fiecare data e altfel.
Frumoasa postare. Si eu imi doresc sa ajung acolo … cine stie poate chiar anul acesta!!!
Cascadele acelea si culoarea apei sunt superbe, sunteti niste norocosi 🙂
Exista cumva biciclete de inchiriat la intrare?
@Alexandra, Traveling Hawk, Alicee: Noua ne-a placut foarte mult. N-am mai vazut asa ceva niciodata. Daca ajungeti acolo, cu siguranta nu o sa va para rau.
@VertAnge: Nu sunt biciclete de inchiriat. Nici nu prea ai cum sa mergi cu bicicleta pe acolo, pentru ca „potecutele” alea sunt cam inguste, si riscul sa te trezesti in apa e cam mare.
Da, asta e un loc relativ aproape de noi care merita vazut, am vazut doar sute de poze pana acum, dar nu l-am vizitat inca. Am doua obiective clare pentru Croatia, Plitvice și Dubrovnikul 🙂
Am fost si la Dubrovnik, vom scrie si despre el in curand. Totusi, Croatia e o tara care mai are si alte locuri frumoase.
Foarte frumoase pozele, dar rămân la părerea mea că am avut mare noroc că am ajuns aici la mijlocul lui octombrie. Foarte puţini turişti, vreme răcoroasă şi nişte culori de vis.
Intr-adevar, si toamna arata minunat. Si ca sa nu zica lumea ca vorbim degeaba, punem si-un link
Pacat…ar fi fost utile pentru „lenesi” 🙂
extraordinar de frumos, am ramas fara cuvinte..
astept cu nerabdare articolele urmatoare 🙂
@VertAnge: Da, ar fi fost interesant sa existe asa ceva. 🙂
@danchitila: Multumim. Este foarte frumos in Croatia. Noua ne-a placut mult! 🙂
Parcul National Plitvice este un exemplu concludent de cum stiu altii sa faca turism si sa promoveze o zona. Sunt o minunatie, daca exista raiul sunt convins ca este ca acolo.
Sa stii ca m-am intrebat de multe ori cum reusesc ei si noi nu…
[…] Ajunsi inapoi acasa si privind pozele, am constatat ca de fapt era a patra oara: cand am vizitat lacurile Plitvice, inainte sa facem cunostinta, erau chiar in fata noastra, si apar intr-una din pozele noastre. […]
[…] sa va facem noi o poza?”. Charlotte si Marius, de care ne despartisem cu doua zile inainte la Plitvice, ne zambeau de la cativa metri distanta. Am acceptat bucurosi, si am continuat plimbarea prin oras […]
[…] weekendul impreuna cu Marius si Charlotte, pe care i-am cunoscut cu un an in urma in Croatia, la lacurile Plitvice. Planul initial era sa mergem in Elvetia, la cascada Rinului, dar vremea nu a tinut cu noi. Ploaia […]