Castelul Ludwigsburg

3 aprilie 2011

O strada dreapta, lunga de 13 kilometri lega castelul Solitude de palatul Ludwigsburg. La intoarcerea din razboaiele cu Bavaria si Franta in 1704, ducele Eberhard Ludwig a comandat constuirea unui palat baroc in locul vechii cabane de vanatoare, palat care avea sa fie cunoscut in curand ca Ludwigsburg (castelul lui Ludwig).

 In aceeasi perioada au inceput lucrarile si la Favorite Schloss, palatul de vara, in mijlocul unui parc „locuit” de caprioare aproape domestice (iarna sunt foarte prietenoase, mai ales daca ai de oferit ceva de mancare). Ducele si-a lasat sotia la castelul vechi din Stuttgart si locuia alaturi de amanta sa la Ludwigsburg, care a devenit resedinta oficiala. Ghidul ne-a povestit ca amanta regelui i-a cerut preotului de la castel s-o pomeneasca in timpul slujbei, alaturi de ceilalti membri ai familiei regale. Preotul i-ar fi raspuns ca o pomeneste de fiecare data, la partea cu „si ne fereste de cel rau”. O fi, n-o fi, cert e ca toata lumea s-a distrat teribil. In jurul castelului a aparut un orasel, care in cativa ani a fost ridicat la rangul de capitala. Pe masura ce lucrarile avansau, ducele visa un castel tot mai mare, si a adaugat mereu cladiri si anexe noi, printre care si un teatru (cel mai vechi din Europa, pastrat in forma originala), iar la moartea ducelui, in 1733, complexul avea 450 de camere, unul din cele mai mari din Europa.

Taxele tot mai mari necesare pentru sustinerea vietii luxoase de la Ludwigsburg au determinat multi locuitori ai regatului sa emigreze, iar urmasul ducelui si-a mutat resedinta inapoi la Stuttgart. La jumatatea secolului 18 Charles Eugene, pe atunci in varsta de 16 ani, a devenit duce de Wurttemberg. El a refuzat sa locuiasca in castelul vechi, si a inceput constructia castelului nou, stabilindu-si intre timp resedinta la Ludwigsburg. El a constuit un alt mic palat in apropiere, Monrepos, si a ridicat in gradina castelului o cladire destinata spectacolelor de opera, una din cele mai mari din Europa. Mai tarziu el si-a indreptat atentia spre castelul Solitude, iar Ludwigsburg a cazut in uitare. Aspectul exterior al palatului este neschimbat din 1775, insa mobilierul a fost inlocuit partial.

Dupa ce am vizitat castelul Hohenzollern am hotarat sa continuam in aceeasi nota si sa folosim jumatatea de zi ramasa ca sa dam o fuga la Ludwigsburg. Cand am ajuns ora era cam inaintata, asa ca a trebuit sa alegem intre vizita gradinilor si ultimul tur al castelului (Residenz Schloss). Am ales castelul, cu gandul ca luni mergem la Wilhelma, asa ca o sa vedem destule flori 🙂

Asadar ne-am luat bilete si ne-am asezat cuminti cu totii sa asteptam ghidul. Turul era bineinteles in germana (e un singur tur in engleza, la pranz). Marius si Charlotte s-au achitat cu brio de rolul de translatori, asa ca a fost o vizita foarte interesanta. Imi amintesc cateva povesti amuzante pe care le spunea ghidul ca sa mai inveseleasca atmosfera. In paranteza fie spus, m-am intrebat intotdeauna daca sunt adevarate sau sunt compuse doar ca sa „dea bine”.  Legenda spune ca regele era foarte zgarcit, dar cu toate astea tinea foarte mult la imagine, asa ca a folosit marmura falsa pentru decorarea castelului, iar intre sali a construit nu una, ci mai multe usi, ca sa para ca sunt mai multe camere (nu ca 450 ar fi un numar mic). A infiintat un atelier pentru fabricarea oglinzilor ca sa nu mai plateasca pretul extrem de mare (pe vremea aceea), dar rezultatele n-au fost pe masura asteptarilor, asa ca a fost nevoit sa le aduca din Italia. Totusi, la un drum atat de lung, inevitabil oglinzile se mai sparg, asa ca cioburile au fost taiate si folosite pentru decorarea unei „sali a oglinzilor”. Vizita a durat cam o ora si jumatate, si putem spune ca n-a fost timp irosit.

Parcul si gradinile sunt si ele impresionante in timpul verii. Din 1954 ele gazduiesc expozitia florala „Blooming Baroque„, intinsa pe 30 de hectare, unde vizitatorii pot admira flori si pasari rare.

Favorite Schloss

camera servitorilor

teatrul

teatrul

sala oglinzilor

Informatii utile (orar, preturi)

– va urma –

Din aceeasi serie:
Primavara la Stuttgart
Sfaturi de calatorie
Solitude Schloss – castelul singuratic
Muzeul Mercedes
Reutlingen
Cascada Rinului de la Schafhausen
Zurich
Calatorie in timp
Castelul vechi
Muzeul Porsche
Districtul boabelor si funicularul 
O plimbare prin centru: Schlossplatz
O plimbare prin centru: Schillerplatz
Izvorul Dunarii
Rottweil
Tubingen
Castelul Hohenzollern
Castelul Ludwigsburg
Amintiri dintr-o primavara trecuta
Wilhelma – partea 1
Wilhelma – partea 2
Wilhelma – partea 3
Wilhelma – partea 4

Alte poze aici:

2011-03 Stuttgart

View 2011 Stuttgart in a larger map