castelul Hohenzollern (autor A. Kniesel)

3 aprilie 2011

Dimineata ne-a intampinat cu cer senin si o vreme primavaratica. Am baut un ceai cald, am stat la povesti impreuna cu Marius, Charlotte si Mutty, am notat retete pentru prajituri, am pozat floricele si ne-an harjonit putin cu un pisoi din vecini, apoi am plecat spre castelul Hohenzollern, care se inalta in apropiere, pe varful unui deal de la poalelel Alpilor Svabiei, langa oraselul Hechingen. Castelul este resedinta ancestrala a familiei Hohenzollern, una din cele mai importante familii nobiliare din Germania, din randul careia s-au ridicat mai multi imparati ai Imperiului German.

Data cand a fost ridicat primul castel de pe dealul Zoller se pierde in negura timpului, undeva prin secolul 11. Cronicile spun ca ar fi fost una din cele mai puternice cetati din Germania. Totusi, in urma unei neintelegeri intre frati pe tema mostenirii, castelul a fost complet distrus in secolul 15, dupa un asediu indelungat. Cativa ani mai tarziu contele Jost Nicholas von Zollern a pus piatra de temelia a celui de-al doilea castel. Desi acesta era mai bine fortificat decat primul, nici el n-a  avut o soarta mai buna. A fost locuit o vreme de nobili francezi si austrieci, care nu venisera cu intentii tocmai pasnice. Dupa ce a fost abandonat de familia de Habsburg la inceputul secolului 19, castelul a cazut in ruina.

In 1819 Frederick William de Hohenzollern, printul mostenitor al Prusiei s-a oprit aici in drum spre Italia, cautand sa regaseasca radacinile familiei sale. El a urcat pe varful dealului si a fost atat de impresionat de ruinele castelului ridicat de stramosii sai, incat a hotarat sa-l reconstruiasca. Lucrarile au fost finantate atat de ramura din Svabia a familiei Hohenzollern (care era dinastic superioara), cat si de ramura din Prusia (care insa era ceva bogata si mai puternica, pentru ca regele Prusiei era si kaiser al Imperiului). Piatra de temelie a fost asezata in 1850. Proiectul a fost inspirat de cladirile medievale tarzii din Germania, Franta, Anglia si Italia, iar rezultatul a fost un castel in stil neo-gotic, care avea sa ramana un simbol al dinastiei Hohenzollern. Familia nu a locuit niciodata la castel, acesta fiind folosit mai mult pentru ceremonii.

poarta castelului Hohenzollern

poarta castelului Hohenzollern

Am lasat masina in parcare si am inceput sa urcam incetisor pe aleea care conduce spre poarta castelului. Privit de la distanta, mi se pare ca seamana putin cu castelul Neuschwanstein (alt loc in care ne dorim foarte mult sa ajungem). Rampa de la intrare conduce in interiorul primei incinte fortificate, in fata unui turn impunator. Soarele si cerul albastru contrasteaza frumos cu zidurile castelului, asa ca am facut o multime de poze. Trecand prin pasajul de sub turn am ajuns in curtea interioara. In stanga se afla capela catolica Sfantul Mihail, singura parte ramasa din vechiul castel. In coltul opus al curtii se gaseste capela protestanta, care insa are la subsol o alta capela ortodoxa (aceasta insa nu se poate vizita). Pentru turul in engleza aveam de asteptat aproape 2 ore, asa ca ne-am luat inima in dinti si am intrat cu turul in germana. Castelul nu se poate vizita decat cu ghid, asa ca nu prea am avut de ales (apropo, biletul costa 10 euro), dar am avut timp sa studiem in voie toate camerele, daca tot nu intelegeam explicatiile. Totusi, ca sa nu plecam total nestiutori, am primit de la Marius si Charlotte o carte despre castel pe care am citit-o dupa ce ne-am intors acasa.

Vizita dureaza aproape o ora, dar turul trece doar prin cateva camere. La intrare am fost condusi in camera stramosilor, care are peretii decorati cu arborele genealogic al familiei. Undeva pe sus i-am regasit si pe regii Romaniei, Carol I, Ferdinand, Carol II si Mihai, pe care ghidul a avut grija sa-i mentioneze (atat am priceput si noi). De aici am trecut in sala de bal (sala contelui), unde se mai tin din cand in cand concerte sau festivitati, apoi in biblioteca, decorata cu tablouri care infatiseaza episoade din istoria castelului. Mai departe am vazut apartamentul regelui, care insa a fost locuit doar pentru cateva luni. Aici se afla o carte de oaspeti de la inaugurarea castelului. Alaturi se afla apartamentul reginei, insa decoratiunile si mobila de aici s-au pierdut de-a lungul timpului, iar acum sunt expuse cateva tablouri de epoca. Interesant mai este si salonul albastru, cu decoratiuni bogate, si cu mobila (evident) albastra. La subsol se alfa tezaurul, care include cateva armuri, diverse obiecte din aur si argint, alaturi de coroana regala a Prusiei, de departe cel mai interesant exponat.

camera stramosilor

sala de bal (sala contelui)

apartamentul regelui

biblioteca

salonul albastru

tezaurul

tezaurul

bijuteriile coroanei Prusiei

Am incheiat vizita cu o plimbare prin gradina. Desi la prima vedere castelul pare imens, turul ne-a plimbat doar prin cateva camere, iar impresia generala a fost ca am vazut cam putin. Totusi, dupa ce-am consultat planurile, am constatat ca de fapt vizitasem tot parterul, iar castelul nu e atat de mare cum credeam.

capela catolica

capela catolica

capela catolica

capela protestanta

capela protestanta

capela protestanta

– va urma –

Din aceeasi serie:
Primavara la Stuttgart
Sfaturi de calatorie
Solitude Schloss – castelul singuratic
Muzeul Mercedes
Reutlingen
Cascada Rinului de la Schafhausen
Zurich
Calatorie in timp
Castelul vechi
Muzeul Porsche
Districtul boabelor si funicularul 
O plimbare prin centru: Schlossplatz
O plimbare prin centru: Schillerplatz
Izvorul Dunarii
Rottweil
Tubingen
Castelul Hohenzollern
Castelul Ludwigsburg
Amintiri dintr-o primavara trecuta
Wilhelma – partea 1
Wilhelma – partea 2
Wilhelma – partea 3
Wilhelma – partea 4

Alte poze aici:

2011-03 Stuttgart

View 2011 Stuttgart in a larger map

sursa poze interior