5 iunie 2010

Pe la 3 dimineata terminam bagajele si ne pregateam sa plecam la aeroport. Am plecat pe la 4, eram un pic in intarziere, dar am ajuns repede la „halta Baneasa”. Am zburat cu Blue Air. Avionul a plecat la 7, iar la 8 si jumatate eram deja la Roma, dupa o calatorie fara peripetii. Dupa ce-am patit la Stuttgart si la Praga cu buletinul, deja ma pregatisem sufleteste pentru controlul de frontiera, si aveam la indemana toate actele pe care ar fi putut sa mi le ceara. Primul soc a fost ca la fiecare punct de control era o coada de vreo suta de persoane. Al doilea, ca la punctul cu „UE” erau doar vreo 10. Al treilea ca vamesul abia daca s-a uitat la buletine. In sfarsit, dupa ce am recuperat si bagajul, ne-am indreptat spre gara.

Primul meu gand a fost sa luam trenul regional spre Roma si apoi metroul, pentru ca pretul era cu vreo 15 euro mai mic, dar pana la urma comoditatea a invins… plus ca nu stiam deloc orasul si gandul ca ne plimbam cu un bagaj greu de la un tren la altul nu prea ne-a incantat. Asadar am luat bilete (14E de persoana) la trenul expres care ne-a lasat chiar in gara centrala din Roma, dupa vreo 30 de minute.

Inchiriasem cu vreo 2 luni inainte o camera intr-un apartament din centru. Inarmati cu harta pe care ne-a trimis-o proprietarul am inceput sa cautam. Primul lucru pe care l-am observat cand am iesit din gara a fost ca am nimerit intr-un fel de Chinatown. Peste tot numai asiatici, zeci de magazine cu nume dublu (italian si chinezesc). Bineinteles ca ne-am ratacit un pic, dar pana la urma am nimerit… intersectia. Ne-am invartit ce ne-am invartit pe acolo, dar n-am vazut nici urma de firma. In  sfarsit imi amintesc ce-am citit pe un forum inainte de a pleca de acasa si ma duc pe la blocurile din jur sa vad ce nume sunt scrise langa butoanele de la interfon. A doua incercare a fost norocoasa. Am urcat, proprietara ne astepta. Am vorbit numai in italiana si ne-am inteles (dovada ca orele petrecute la televizor pe Italia 1 pe vremea cand eram in scoala generala n-au fost o investitie inutila). Ne-a dat si o harta pe care ne-a insemnat cateva obiective. Pasul urmator a fost sa exploram un pic noua noastra locuinta. Am descoperit ca aveam o camera micuta, dar curata, o baie faina si o menajera romanca.

Am dormit vreo ora, ca eram treziti de la 2 dimineata, si aveam deja ceva restante la somn. Dupa ce ne-am trezit am plecat in recunoastere prin oras. Primul drum a fost inapoi la gara, la Turist Info, de unde am luat cate un Roma Pass. Pass-urile astea vin cu o harta, si sunt de fapt niste cartele cu 3 avantaje: transport gratuit 3 zile cu orice mijloc de transport in comun, reducere (uneori importanta) la majoritatea muzeelor din Roma, si, cel mai important, intrare gratuita si fara stat la coada la 2 muzee (noi am ales Colosseum-ul, dar despre asta in episodul 2). Asadar am platit cate 25E pe cartelele miraculoase, dupa care am pornit la plimbare. Zona din jurul garii Termini e o copie fidela a zonei din jurul Garii de Nord din Bucuresti: tot asa de aglomerat, tot asa de multi dubiosi. In fata erau tot felul de vaci de plastic, pictate in modele fanteziste (poate va amintiti ca erau si in Bucuresti acum vreo 5 ani).

Peste drum se afla termele lui Diocletian. Era cam tarziu, asa ca am lasat pe alta zi (si alta plimbare la Roma, ca n-am mai ajuns). Intr-un colt al termelor se afla Santa Maria degli Angeli, o bisericuta cu un aspect bizar. De fapt un corp al termelor a fost „mobilat” ca biserica. Aici se afla meridianul Romei, dupa care se potriveau ceasurile in Roma. In perete este o fanta prin care intra lumina soarelui, iar cand raza lumineaza linia de pe podea, e ora 12 fix. Cand am ajuns noi era si o nunta, dar nu pareau deranjati de turisti.

Iesind din biserica am incercat sa traversam strada, ca sa ajungem la o fantana din mijlocul pietei. Cu ocazia asta am aflat ca trecerile de pietoni sunt mai mult ornamentale, pentru ca nimeni nu opreste, iar traversatul strazii e o adevarata arta. Am facut vreo doua poze cu fantana, care n-au prea iesit pentru ca lumina era foarte puternica. Am pornit mai departe pe strazi, fara vreo tinta. Am intrat intr-un parculet dintre case, apoi prin fata teatrului si a Bancii Nationale a Italiei, si am ajuns la ruinele unei vile antice, transformate in parc. Si in mai toate parcurile cresc portocali.

Am mai mers putin si am ajuns in zona forului roman, iar primul lucru care ne-a aparut in fata a fost Columna lui Traian. Atata numai ca in varf nu mai e statuia lui Traian de cateva sute de ani. Un papa grijuliu a inlocuit-o cu statuia Sfantului Petru. E ciudat ca unele parti din columna s-au pastrat foarte bine, iar altele sunt foarte deteriorate. Stand fata in fata cu Columna la doar cateva luni dupa ce am vizitat replica de la Muzeul de Istorie, mi-am adus aminte de povestea lui Badea Cartan. Din nefericire, forul lui Traian e in renovare si nu l-am putut vizita, asa ca ne-am multumit sa-l admiram de sus. De aici se vede bine si piata lui Traian cu Turnul Militiilor, pe care le-am lasat pentru alta zi. Nici acolo n-am mai ajuns.

Langa forurile imperiale se afla Piata Venezia. Aici se inalta un monument imens dedicat lui Victor Emanuel al II-lea, unificatorul Italiei, care e intr-adevar impresionant. De langa monument se vede Colosseum-ul. Strada care merge din Piata Venetia spre Piata Colosseum-ului este incadrata pe ambele laturi de ruinele Romei antice. Pe un perete este chiar o harta cu extinderea Impreriului de-a lungul timpului. In zonele turistice sunt o multime de rulote care ofera sucuri, dulciuri, si nu in ultimul rand, inghetata. Apropo, dupa ce mananci inghetata in Italia, nu vei mai privi niciodata cu aceiasi ochi inghetata care se gaseste in Romania. Intr-adevar este scumpa (2E cea mai mica), dar este delicioasa.

Am ajuns la Colosseum si ne-am plimbat in jurul lui, dupa care am plecat spre hotel, traversand parcul lui Traian.

– va urma –
Ziua 2: Colosseum-ul si forurile imperiale
Ziua 3: Termele si Roma romantica
Ziua 4: Vatican
Zilele 5 si 6: colina Aventin si Via Appia

2010-06-05 – 2010-06-10 Roma – ziua 1

View 2010 Roma in a larger map