25-26 iunie 2011

Plecând de la Peștera Muierii ne-am indreptat spre Novaci, unde am ajuns pe la apusul soarelui. De aici începe Transalpina (DN67C), cea mai înaltă șosea din România, și în același timp, cea mai frumoasă. Deși buletinul meteo anunța vreme rea, nici o picătură de ploaie nu ne-a stricat distracția în acea zi, ba mai mult, am avut șansa să admirăm un asfințit superb între Novaci și Rânca. Rezervasem câteva camere la pensiunea Gabriel din Rânca, unde am avut o parte de o întâlnire neașteptată (dar cu atât mai plăcută) cu o prietenă: Vertange de la Pintravel.ro, alături de care am petrecut câteva ore foarte plăcute depănând povești.

Dimineața ne-am îmbarcat în mașini, dornici să pornim cât mai repede pe cea mai înaltă șosea din țară. Transalpina a fost construită de legiunile romane care se îndreptau spre Sarmizegetusa. Păstorii din Mărginimea Sibiului au folosit acest drum timp de sute de ani pentru a trece munții cu turmele de oi spre Oltenia, și îl numeau Poteca Dracului. În perioada interbelică, regele Carol II a hotărât să construiască un drum strategic între Oltenia și Transilvania, care să poată fi folosit de armată, și în special de unitățile de artilerie. Traseul ales traversa Munții Parâng, de la Novaci până în Mărginimea Sibiului. Regele însuși a făcut inaugurarea, conducând o mașină de la un capăt la celălalt, iar șoseaua s-a numit de atunci înainte Drumul Regelui. În timpul celui de-al doilea război mondial germanii au reparat drumul, dar l-au folosit foarte puțin. Transalpina nu a fost niciodată asfaltată, și odată cu trecerea timpului a fost abandonată și s-a degradat, astfel că era foarte greu de parcurs cu o mașină obișnuită. Cu câțiva ani în urmă cineva a decis că e păcat să lase un asemenea obiectiv turistic neexploatat, așa că au început lucrările de asfaltare. Întâi între Novaci și Rânca, apoi în continuare spre Obârșia Lotrului și Sebeș. Odată cu asfaltarea s-a dezvoltat foarte mult (și absolut haotic) stațiunea Rânca, aflată în mijlocul unui peisaj minunat, dar construită fără nici un plan (mi se pare greu de crezut că într-un loc cu câteva mii de locuri de cazare la care se poate ajunge numai cu mașina, nu s-a gândit nimeni că ar fi nevoie de locuri de parcare, măcar la hoteluri și pensiuni).

Rânca este ultimul petec de civilizație pe care l-am întâlnit preț de câteva zeci de kilometri. Imediat după ieșirea din stațiune în fața noastră a apărut silueta vârfului Păpușa, pe care șoseaua se cațără în serpentine. Peisajul îți tăie răsuflarea, și fiecare curbă îți dezvăluie alte imagini minunate. După o urcare susținută, în timpul căreia am oprit de mai multe ori ca să facem fotografii, dar și ca să dăm motoarelor șansa să se mai răcorească puțin, am ajuns în Pasul Urdele. Transalpina este cea mai înaltă șosea din România, atingând aici altitudinea de de 2145 metri. De aici drumul coboară și urcă, agățat pe marginea prăpăstiilor, până în Pasul Muntinu. Aici am găsit o pajiște verde acoperită cu iarbă moale, flori de munte, liniște și aer curat.

 

A două oară când am traversat munții pe Transalpina, doar trei luni mai târziu, pajiștea era transformată în parcare și iarba tocată de roțile meltenilor care voiau cu tot dinadinsul să urce cu mașină pe vârful din apropiere. Aceste locuri au avut parte de multă reclamă în ultima vreme, și a fost vizitată de mulți oameni, parte din ei certați cu regulile bunului simț. Cu părere de rău, trebuie să spunem că e mai bine că unele locuri să rămână greu accesibile și puțin cunoscute. Povestea are însă un final ceva mai optimist: un an mai târziu (în 2012) am găsit în pasul Muntinu  un târg de produse (mai mult sau mai puțin) tradiționale, format din câteva tarabe așezate în cerc, care împiedicau „vitejii” să mai intre cu mașinile pe iarbă.

 

De aici șoseaua coboară lin până la Obârșia Lotrului, unde, pe timpul verii, alături de cele două cabane, ia ființă un întreg orășel de corturi. Mai departe se poate merge spre Sebeș urmând în continuare Transalpina care coboară domol printre munții acoperiți de păduri de brad. O altă variantă este drumul spre Voineasa, care trece pe malul lacului Vidra, ajungând în final la valea Oltului, în apropiere de Brezoi. Ambele sunt drumuri frumoase, de munte, pe care condusul e o plăcere. Nouă ne-a plăcut foarte mult Transalpina, care ni s-a părut mai frumoasă și mai spectaculoasă decât Transfagarasanul, și sperăm să o revedem în curând. 

Informații utile:

Alimentați la Novaci sau Sebeș, pentru că aveți în față 160 de kilometri de drum de munte, fără nici o benzinărie.

Dincolo de Rânca drumul nu are marcaje sau parapeți și e foarte periculos noaptea sau pe timp de ceață.

Oficial Transalpina este închisă circulației publice. Nu va împiedică nimeni să va plimbați pe acolo, însă circulați cu atenție, pentru că e foarte probabil că asigurările să nu va despăgubească în cazul unui accident.

Drumul este asfaltat în proporție de 99% (au rămas cam 800 de metri între Obârșia Lotrului și Dobra), dar mai sunt câteva poduri în lucru. Se poate parcurge integral cu orice mașină.
http://www.transalpina.biz/

Cum ajungi pe Transalpina?

Simplu, numai cu mașina. Noi vă recomandăm să porniți din Novaci (ajungeti aici pe DN67 Râmnicu Vâlcea – Târgu Jiu). Panta e abruptă, dar peisajele sunt mai spectaculoase. Alte variante ar fi să porniți din Sebeș (DN67C), din Sibiu spre Jina (DJ106E) sau din Brezoi spre Obârșia Lotrului, pe malul lacului Vidra (DN7A). Porțiunea cea mai spectaculoasă este cea dintre Rânca și Obârșia Lotrului.

Mai avem poze și aici.

Din aceeași serie:
Mănăstirea dintr-un lemn
Mănăstirea Horezu
Culele de la Măldărești
Muzeul Trovanților
Peștera Polovragi
Peștera Muierilor
Transalpina
Mănăstirile Cozia și Turnu

Vizualizaţi Romania pe o hartă mai mare