25 iunie 2011

Apropierea serii ne-a făcut să plecăm repede de la peștera Polovragi. Câteva minute mai târziu ne opream la Baia de Fier, lângă Peștera Muierii. Am urcat în grabă scările care duceau la intrarea peșterii unde ne-a întâmpinat o casă de bilete goală și o poartă încuiată, destul de neatrăgătoare. Am găsit totuși un afiș cu programul, și un număr de telefon. Bucuroși că până la ultimul tur mai sunt câteva minute, ne-am așezat cuminți în așteptarea ghidului. Minutele au trecut și oră programată odată cu ele. Până la urmă am pus mâna pe telefon și am sunat la numărul găsit pe orar. Peste puțin timp a apărut și ghidul, care ne-a tăiat biletele fără multă vorba, dornic să scape cât mai repede de noi.

Peștera Muierii (sau Peștera Muierilor) se află în Munții Parâng. Râul Galbenul a săpat în stâncă timp de milioane de ani făurind o bijuterie de piatră grațios dantelată. Astăzi râul nu mai are traseu subteran, dar apa care se infiltrează în urma ploilor continuă procesul de carstificare. Numele peșterii vine de la faptul că în timpul războaielor, când bărbații erau plecați la luptă, galeriile serveau ca adăpost femeilor și copiilor. Am aflat rapid câteva amănunte de la ghidul nostru: are în total în jur de 7 kilomentri, 4 niveluri și trei intrări (din punctul nostru de vedere, doar o intrare și o ieșire, pentru că a treia nu e inclusă în circuitul turistic). În peșteră „locuiește” o colonie de lilieci, dar galeria vizitabila e destul de agitată, așa că se retrag prin alte cotloane. Peștera Muierilor a fost prima peșteră electificata din România (1963), devenind cel mai vizitat obiectiv speologic din țară, cu câteva zeci de mii de turiști în fiecare an. În peșteră au fost descoperite mai multe schelete ale urșilor de cavernă, prinși înăuntru de o prăbușire (ursul de cavernă a dispărut în urmă cu 27.000 de ani, în timpul ultimei glaciațiuni), dar și câteva oase umane, datate cu 30.000 de ani în urmă.

Peștera ne-a primit cu răceală (înăuntru sunt numai 9 grade). Calitatea amenajărilor a fost depășită de mult de alte peșteri, însă frumusețea peisajului subteran e greu de egalat. Cam la 100 de metri de la intrare se află o stalagmită în formă de cupolă gotică (Domul Mic), chiar la intrarea în Sala Altarului. De aici pornește o galerie plină de bolovani (nevizitabila) care duce până la gura de est a peșterii, spre versantul abrupt al Cheilor Galbenului. Pe măsură ce înaintăm, galeria principală devine tot mai frumoasă, cu multe stalactite, stalagmite și câteva bazine cu apa. Foarte spectaculoasă este Sala Turcului, unde poți regăsi Turcul, Cadâna, dar și pe Moș Crăciun. Un pasaj prin care am exersat mersul piticului ne-a adus în Sala Minunilor, decorată cu stalactite și stalagmite în formă de lumânare, apoi în Sala cu Guano am găsit niște grămezi mărișoare de… guano (în caz că nu știți ce-i ăla… sunt excremente de liliac). De aici mai sunt doar câțiva metri până la ieșirea din partea de sud, care dă într-o potecă ce coboară spre malul râului. Ne-a luat vreo 15 minute să ne întoarcem până la parcarea unde lăsasem mașinile. Ar mai fi de spus că etajele inferioare ale peșterii au statut de rezervație speologică și nu sunt vizitabile.

Informații utile:
Preț bilet: 10 lei
Taxa foto: 10 lei
Program vară (1 mai – 1 octombrie): 9:00 – 20:00 (ultima intrare ora 19.00); luni – marți: pauză 13:00-14:00
Program iarnă (1 octombrie – 1 mai): 9:00-17:00
Se intră la fiecare oră fixă.

Cum ajungi acolo?
Cu mașina: DN67 Râmnicu Vâlcea – Târgu Jiu pâna la Horezu sau Novaci (DN67C), apoi DJ655 spre Baia de Fier.
Cu microbuzul: din Târgu Jiu (lângă gara CFR) sau Craiova (Autogara Nord)

Mai avem poze și aici.

Din aceeași serie:
Mănăstirea dintr-un lemn
Mănăstirea Horezu
Culele de la Măldărești
Muzeul Trovanților
Peștera Polovragi
Peștera Muierilor
Transalpina
Mănăstirile Cozia și Turnu

Vizualizaţi Romania pe o hartă mai mare