Peștera Polovragi

25 iunie 2011

Ne-am continuat drumul spre Târgu Jiu, până când la orizont au apărut siluetele munților, despărțiți de o vale adâncă. Prima impresie promitea un peisaj spectaculos, așa că n-am stat mult pe gânduri și am pornit spre Polovragi, satul aflat la intrarea în cheile Oltețului. Drumul asflaltat se termină la Mănăstirea Polovragi, unul din cele mai frumoase lăcașuri de cult din Oltenia.

Intrarea se face printr-o poartă din lemn masiv, frumos sculptată. Mănăstirea Polovragi a fost construită în jurul anului 1505 de fii unui boier oltean, iar biserică actuală a fost ridicată 140 de ani mai târziu, cu ajutorul voievodului Matei Basarab. Al treilea ctitor a fost Constantin Brâncoveanu, care a răscumpărat mănăstirea de la patriarhul Ierusalimului, și a finanțat reparațiile și pictură bisericii. De o parte și de altă a intrării se află reprezentările mânăstirilor românești de la Muntele Athos, un detaliu unic în țara. Catapeteasma este sculptată în lemn de tei și este considerată o operă de mare valoare. O poartă în zid duce spre a două incintă a mănăstirii, unde se află bolniță, o biserică mai mică, dar la fel de frumos pictată.

La data vizitei noastre tocmai începuseră lucrările de restaurare în biserică, așa că ne-am străduit să fotografiem printre schele. Am vizitat din nou mănăstirea în vară anului 2012 și am aflat că lucrările au avansat, însă biserică nu se mai putea vizită.

Mănăstirea Polovragi

Mănăstirea Polovragi

Mănăstirea Polovragi

Mănăstirea Polovragi

Mănăstirea Polovragi

Bolnița mănăstirii Polovragi

Bolnița mănăstirii Polovragi

Bolnița mănăstirii Polovragi

În spatele mănăstirii începe drumul forestier care parcurge Cheile Oltețului, și urcă printre munți spre lacul Petrimanu. Până la peștera Polovragi se poate merge și cu mașina, dar distanța este mică, iar peisajul foarte spectaculos. Noi am lăsat mașinile în apropierea mănăstirii că să putem admiră în voie natură sălbatică și munții care se înaltă semeți deasupra văii spre cerul din care se vede doar o panglică albastră. Razele soarelui pătrund cu greu între pereții de piatră, iar adierile vântului aduc o răcoare binevenită în zilele călduroase de vară. La marginea drumului, într-o prăpastie adâncă, susură apa Oltețului, micul râu care a săpat cele mai înguste chei din Europa. Abia privind în jos, spre albia râului îți poți da seamă de adevărata înălțime a pereților de stâncă. În cheile Oltețului sunt locuri unde Munții Parâng și Munții Căpățânii sunt atât de apropiați încât pot fi fi atinși în același timp.

Cheile Oltețului

Cheile Oltețului

Cheile Oltețului

Cheile Oltețului

Cheile Oltețului, lungi de aproape 2 kilometri, ascund însă și alte secrete. Unul din ele este peștera Polovragi. O poartă de dimensiuni impresionante ne îndeamnă să intrăm în adâncul muntelui. Un braț secundar al Oltețului a săpat în piatră muntelui mai mulți kilometri de galerii. Cu timpul, răul și-a schimbat cursul, iar sălile și galeriile au rămas uscate. Pe platoul de deasupra peșterii se află ruinele unei cetăți dacice, însă vestigiile sunt încă îngropate, de teamă căutătorilor de comori. Se pare că pe vremea dacilor, vracii aduceau bolnavii în peșteră și încercau să-i vindece cu ajutorul unei plante numită polovraga, acum dispărută. Legendele spun că în pestara Polovragi locuia Zamolxis, zeul dacilor.

Peștera Polovragi nu este foarte bogată în stalactite și stalagmite, în schimb plimbarea prin lumea subpământeana îți dezvăluie priceperea cu care forța apei a sculptat piatra. Imaginația oamenilor a descoperit pe pereții de stâncă forme deosebite, care au primit nume – am întâlnit „tronul lui Zamolxis”, „cuptorul dacilor” sau „izvorul speranțelor”. Peștera a fost și loc de refugiu pentru oameni. Unii cred că dacii și-au ascuns aici comorile, alții că peștera era ascunzătoarea haiducilor. Și călugării și-au găsit refugiu aici în veacurile trecute, lăsând ca urma a trecerii lor o imagine imprimată cu negru de fum pe un perete al galeriei, care reprezintă moartea. Plimbarea prin peșteră a fost foarte interesantă, mai ales că doamna care ne-a condus avea o plăcere deosebită de a spune povești.

Se presupune că peșteră are în jur de 30 de kilometri de galerii așezate pe mai multe nivele, din care doar 10 kilometri au fost explorați. Vizitatorii obișnuiți pot vedea doar o mică parte din peșteră, restul având statut de rezervație speologica.

Informații utile:
Bilet peștera: 5 lei
Taxa foto: 5 lei
Program vară: 10-19 (se intră la fiecare oră fixă); luni închis.
Program iarnă: vineri – duminică 10:30 – 16:30; au fost ierni în care peștera a fost complet închisă, asa că mai bine verificați înainte
În weekend-urile de vară, dacă sunt suficiențe cereri, speologii de la asociația Focul Viu conduc turiștii curajoși în galeriile mai îndepărtate (e necesar echipament special).

Cum ajungi acolo?
Cu masina: DN67 din Râmnicu Vâlcea sau Târgu Jiu
Cu autobuzul: din Râmnicu Vâlcea (autogara Antares) sau Târgu Jiu (langa gara CFR)

Peștera Polovragi – cuptorul dacic

Peștera Polovragi – casuța piticilor

Peștera Polovragi – Albă ca Zăpada și piticii in Sala Fericirii

Peștera Polovragi

Peștera Polovragi – izvorul speranțelor

Peștera Polovragi – moartea

Peștera Polovragi – papagalul

Peștera Polovragi – scaunul lui Zamolxis

Mai avem poze și aici.

Din aceeași serie:
Mănăstirea dintr-un lemn
Mănăstirea Horezu
Culele de la Măldărești
Muzeul Trovanților
Peștera Polovragi
Peștera Muierilor
Transalpina
Mănăstirile Cozia și Turnu

Vizualizaţi Romania pe o hartă mai mare