Turnul Alb

11 septembrie 2008

Salonic (Thessaloniki) este capitala provinciei Macedonia, si al doilea oras ca marime din Grecia. Este asezat pe Via Egnatia, drumul care lega Roma de Constantinopol. Salonic este un oras modern cu o istorie bogata care atrage vizitatori din toate colturile lumii. A fost intemeiat cu 315 ani inaintea erei noastre de regele Kassandros al Macedoniei, care l-a numit dupa sotia sa, Thessalonike. Numele ei (care se traduce „Victorie in Tesalia”) este legat de faptul ca s-a nascut in ziua in care tatal ei a invins in batalia de la Volo. 

Dupa o dimineata petrecuta plimbandu-ne prin statiune si un somnic scurt la pranz (acum ii inteleg pe greci, nu-i usor sa faci altceva pe caldura aia), am pornit spre Salonic. Primul contact cu orasul a fost putin socant. Pe vremea aceea tocmai se construia metroul (nu cred ca au terminat nici pana acum), si multe strazi erau afectate de lucrari. Traficul era cam dezorganizat (grecii nu prea au obiceiul sa semnalizeze), si destul de aglomerat, insa fara sa concureze Bucurestiul (semafoarele erau la fiecare 200 de metri, dar n-am stat de doua ori la acelasi). Bineinteles, un singur ingredient in plus e suficient ca sa transforme totul in haos: scuterele si motocicletele. La fiecare oprire se strecurau printre masini, pe contrasens, pe trotuar, pe oriunde numai sa ajunga in fata coloanei la semafor. Aglomeratia ne-a facut viata mai grea in incercarea de a gasi un loc de parcare legal, ca nu ne doream prea mult sa ne trezim cu masina ridicata prin Grecia. Pana la urma am avut bafta si am gasit undeva in centru. Bineinteles asta a ridicat o alta intrebare: cum se plateste parcarea? Ne-a luminat un baiat care vindea ziare in apropiere: niste tichete care trebuiau razuite, sistem pe care nu-l mai intalnisem pana atunci. Daca ne-am vazut cu problema rezolvata, am inceput sa ne uitam la vitrina unui magazin de bijuterii din apropiere, unde am avut surpriza sa fim intampinati pe romaneste de o batranica. Ne-a invitat inauntru, am discutat cateva minute, iar fiica ei ne-a povestit cate ceva despre Salonic.

Ne-am delectat cu cate o baclava grozava la o cofetarie, apoi ne-am indreptat spre faleza, trecand prin fata mai multor magazine de icoane. Stiam ca in viata grecilor religia ocupa un rol important, dar nu ma asteptam ca o treime din magazinele din centrul orasului sa fie cu obiecte bisericesti. Am fotografiat cateva vapoare care plecau din port si am facut o plimbare pe faleza, amenintati permanent cu o baie din cauza marii foarte agitate. In apropierea sunt cateva blocuri cu balcoanele pline de flori si palmieri. Se apropia ora 5, si terasele au inceput sa se goleasca. Desi era inca (foarte) devreme (dupa standardele noastre), tinerii se adunau in fata cluburilor si discotecilor iar trotuarul devenea o extensie a ringului de dans. Pe faleza erau cateva corabii care ofereau o plimbare gratuita pe mare. Bineinteles doar plimbarea era gratuita, consumatia era obligatorie, iar preturile deloc prietenoase.

Am traversat piata Aristotel, inconjurata de cladiri interesante si terase, una din cele mai celebre din Grecia. Zona centrala a orasului s-a dezvoltat haotic in timpul dominatiei otomane, cu strazi intortocheate si inguste, dar in 1917 un incendiu care a distrus doua treimi din Salonic a creat o ocazie buna pentru reamenajare. Astfel a aparut piata si zonele pietonale din jur, care au fost restaurate in 1997, cand Salonicul a devenit capitala culturala europeana.

Piata Aristotel

La mijlocul falezei se inalta Turnul Alb, care a devenit simbolul orasului din intamplare. Salonicul a fost multa vreme cel de-al doilea oras ca importanta in Imperiul Bizantin, care insa l-a cedat intr-o perioada de slabiciune Venetiei. Turnul a fost construit in secolul 12 de turci, dupa ce au cucerit Grecia, si era parte a sistemului de fortificatii. O vreme a fost locul unde erau executati criminalii, si purta numele de „Turnul insangerat”. La inceputul secolului 19 un condamnat a zugravit intreaga cladire in alb, in schimbul libertatii sale. Zidurile dinspre mare au fost demolate mai tarziu, dar turnul a ramas cel mai cunoscut loc din Salonic. Astazi este muzeu, dar era deja inchis cand am ajuns noi, asa ca ne-am multumit cu cateva fotografii.

Turnul Alb

Turnul Alb

In departare, pe deal, se pot vedea zidurile bizantine care aparau orasul, care sunt parte a patrimoniului mondial protejat de Unesco. Din pacate noi am aflat asta abia cand am ajuns acasa, si nu le-am trecut pe lista de prioritati (asta inseamna sa nu-ti faci planul de acasa).

In drum spre centru am trecut pe langa o statuie a lui Alexandru cel Mare, si apoi pe langa ruinele palatului lui Galeriu, un imparat roman de origine dacica.  In centru se afla si Arcul lui Galeriu, un arc triumfal construit tot de el in cinstea victoriei obtinute in 303 in razboiul cu persii. Sculpturile de pe monument infatiseaza si razboinici daci luptand impotriva persilor. Legendele spun ca imparatul Galeriu a vrut sa schimbe denumirea statului din Imperiul Roman in Imperiul Dacic.

Statuia lui Alexandru Macedon

Strajeri la Palatul lui Galeriu

Strajeri la Palatul lui Galeriu

Strajeri la Palatul lui Galeriu

Strajeri la Palatul lui Galeriu

Strajeri la Palatul lui Galeriu

Strajeri la Palatul lui Galeriu

Strajeri la Palatul lui Galeriu

Strajeri la Palatul lui Galeriu

Arcul lui Galeriu

Arcul lui Galeriu

Oboseala ne-a ajuns pana la urma, asa ca am lasat restul pentru alta data,  care avea sa vina mai curand decat ne asteptam.

– va urma –

Din aceeasi serie:
Spre Grecia!
Muntele Athos
Salonic (partea 1)
Meteora
Dion
Olimp
Salonic (partea 2)

Mai multe poze aici:

2008-09 Grecia

View 2008 Grecia Obiective in a larger map