Cetatea Enisala

20-21 noiembrie 2010

De la Capidava am pornit mai departe cu destinatia cetatea Enisala. Gps-ul ne-a indicat un drum mai scurt prin Slava Rusa, unde se afla cetatea Ibida, despre care citisem pe blogul lui Viorel. Am gasit un indicator spre cetate si ne-am luat dupa el, dar ne-am ratacit destul de repede. Dupa ce am parcurs ulitele neasfaltate ale satului in lung si-n lat ni s-a facut mila de masina si am facut cale intoarsa, cu gandul ca data viitoare ne vom intoarce mai bine pregatiti. Din Slava Rusa exista un drum direct spre Babadag (DJ223A), si apoi spre Enisala, dar dupa 300 de metri am renuntat si la ideea asta, pentru ca pierdusem numarul craterelor (am vazut drumuri forestiere in stare mai buna). Am ocolit deci cativa kilometri (dar de drum national de data asta), doar ca sa ne intersectam iar la Babadag cu sus-numitul drum judetean, care e in stare foarte buna pana la Enisala. 

De indata ce lasi in urma Babadagul si te indrepti spre lacul Razim, patrunzi in lumea stufului, a ochiurilor de apa stralucind jucaus in soare si a muntilor hercinici. In zare se vad ruinele impunatoare ale unei cetati singuratice.

Am lasat masina in parcarea din fata cetatii si am continuat drumul pe jos pana la ziduri. Nici aici n-am gasit pe nimeni care sa ne ceara bani (sau sa ne povesteasca ceva), asa ca ne-am multumit sa citim cele 2 foi lipite pe un geam, care depanau istoria cetatii care se inalta mandra in fata noastra.

Cetatea Enisala (Heracleea) a fost ridicata in secolul 14, pe un deal de pe malul unui golf. Nu se stie sigur cine a construit-o, dar se presupune ca e vorba de genovezi, care detineau in acea perioada monopolul de navigatie pe Marea Neagra. A apartinut o vreme lui Mircea cel Batran, dar ultimii stapani ai cetatii au fost turcii. Timpul si natura au schimbat destinul Enisalei. In secolul 16 cordonul litoral s-a inchis, iar vechiul golf se numeste astazi lacul Razim. Cetatea si-a pierdut importanta strategica si a fost abandonata. Ruinele sunt surprinzator de bine pastrate, in special turnul portii (cred totusi ca acolo s-au facut si ceva lucrari de restaurare). Peisajul care se vede de sus este absolut minunat, mai ales daca ajungi la apusul soarelui (noi am nimerit la ora aceea mai mult din intamplare…). Dealurile domoale ale Dobrogei luminate de culorile amurgului si lacul impanzit de stuf si canale fac o imagine frumoasa, iar in departare, la orizont, se vede marea. Romantismul locului e greu de descris in cuvinte, asa ca mai bine faceti o plimbare pana acolo ca sa va convingeti singuri. Admirand apusul soarelui dintre zidurile semete, asteptam sa auzim sunetul trompetelor care anunta sosirea cavalerilor sau a domnitelor…

lacul Razim

Noaptea ne-a alungat curand de langa ziduri. Cautasem cazare in Constanta, dar nimeni nu mai avea locuri libere la pensiuni (se mai intampla, daca ai 25 de grade in noiembrie…), iar hotelurile aveau preturi de plin sezon, asa ca am ramas peste noapte la Eforie, la o pensiune cu preturi mult mai prietenoase. In drum ne-am oprit la cazino pentru cateva poze.

portul Constanta

Faleza de la Cazino

Cazinoul din Constanta

– va urma –

Din aceeasi serie:

Cetatea Capidava

Cetatea Histria

Alte poze aici:

2010-11-20 Cetatile dobrogene

View 2010 Cetatile dobrogene in a larger map