31 octombrie – 1 noiembrie 2009

A venit si ultimul weekend din octombrie, si odata cu el aniversarea Ursului Trubadur. Pentru cei care nu stiu (inca), Ursul Trubadur este grupul cu care am colindat muntii de cativa ani incoace. Si a implinit 8 anisori, marcati prin varfuri inalte si prietenii stranse. Si cum se cerea o sarbatoare in toata regula, ne-am strans cu mic cu mare la cabana Garofita Pietrei Craiului. Cabana e proprietatea clubului Romania Pitoreasca, dar cum membrii UT sunt infiltrati si acolo, am obtinut permisiunea de a organiza petrecerea la cabana (multumim Grasule!)

Am ajuns fiecare cum a putut, care cu masinile din dotare, care cu „rechinul”. Noi am impartit masina cu Vladimir si Ancuta, si am transportat „ingredientele” pentru petrecere. Adica echipamentul de karaoke si blatul pentru tort (multumim Ancuta!!!). Ca o paranteza, drumul care pleaca din Rucar spre Satic este neasfaltat, si punctat de nenumarate gropi si „lacuri” de dimensiuni mai mici sau mai mari, in care masina semana mai mult a submarin. Drumul forestier din Satic pana la cabana se prezenta in stare mult mai buna. Peisajul era deosebit. Peste noapte cazuse ceva zapada, care asigura un efect interesant peste copacii imbracati in haine de toamna.

Am ajuns la cabana printre ultimii. Majoritatea plecasera deja spre Cerdacul Stanciului, asa ca fetele au profitat de ocazie ca sa termine tortul. De fapt torturile, unul in forma de urs (trubadur, bineinteles), altul in forma de chitara. BauBau a fost decorator sef si a desenat „portretul” ursului pe tort.

Putin mai tarziu am plecat la o mica plimbare in jurul cabanei, sa nu zicem ca am venit la munte si am stat doar in masina. Din pacate zapada cazuta peste frunzele ude ne-a facut inaintarea cam dificila, pentru ca aluneca foarte rau. Ne-am intalnit si cu cei care plecasera dimineata, si coborau acum spre cabana. Am facut si noi cale-ntoarsa si ne-am pregatit de petrecere. Am montat instalatia de karaoke, s-a ales un juriu, si a inceput distractia. Multi au cantat, unii cu mai mult talent, altii cu mai putin. Am cantat si eu… ma rog, am recitat, salvat de Vladut (nici acum nu-mi dau seama cum am ajuns in mijloc cu microfonul in mana, ca ultimul lucru pe care mi-l amintesc e ca am refuzat sa cant si ma tineam de o masa, ca sa nu fiu luat pe sus 😀 ). S-au dat notele, s-au impartit premiile, dupa care ne-am asezat la traditionalul concert de chitara, sustinul de Vladimir, Stefan, BauBau si Mirela.

Ne-am trezit destul de tarziu, am strans lucrurile si ne-am pregatit de plecare. Am trecut iar prin lacurile formate pe drumul spre Satic, apoi am luat-o spre Campulung. Ne-am oprit in centru la cofetaria „Iepurasul”, unde am testat prajiturile. In caz ca treceti pe acolo si aveti pofta de ceva dulce, v-o recomand cu caldura. Prajiturile sunt excelente, si ieftine pe deasupra. Dupa ce am terminat degustarea am pornit spre casa.

Pozele aici

2009-10-31 – 2009-11-01 Garofita Pietrei Craiului