Croația
 |
| Trogir |
7 septembrie 2010
De la Sibenik am urmat mai departe litoralul Marii Adriatice spre sud, pana la Trogir. Soseaua coboara de pe un deal si ofera o vedere minunata de la inaltime. Noi am ajuns in cursul diminetii, dar deja strazile erau aglomerate. Am gasit pana la urma o parcare cu plata in apropierea portului, si am plecat sa exploram orasul.
Croația
5-6 septembrie 2010
Dimineata ne-am intalnit din nou cu noii nostri prieteni, Charlotte si Marius. Dupa ce ne-am luat „la revedere”, ei au pornit la drum, iar noi am mai ramas putin ca sa ne strangem bagajele. Am reusit sa plecam, vreo 30 de minute mai tarziu, si ne-am indreptat din nou spre „Magistrala Adriatica”, soseaua care parcurge tot litoralul Croatiei. Am traversat muntii si am ajuns din nou pe malul marii, la Nin. Oraselul se afla pe o insula foarte mica (are doar vreo 500 de metri in diametru) in mijlocul unei lagune cu apa putin adanca si plaje nisipoase (asta e o raritate pe litoralul Marii Adriatice).
Croația
2-3 septembrie 2010
Dupa micul dejun am profitat de cateva minute de relaxare (si de faptul ca in restaurant aveam semnal la conexiunea internet, spre deosebire de camera noastra) ca sa ne rezervam cazare pentru seara urmatoare, pe insula Krk. Apoi am pornit spre Pula. Traficul extrem de aglomerat ne-a pus ceva probleme, in incercarea de a gasi un loc unde sa parcam masina regulamentar, ca nu voiam sa ne trezim pietoni la 2000 de kilometri de casa. Am sfarsit, am gasit un loc in apropierea portului, si am plecat sa exploram orasul. Pula a fost fondata de triburile ilire, si a fost cucerita de romani acum 2200 de ani. In centrul orasului a rezistat pana azi amfiteatrul roman, fratele mai mic al Colloseum-ului din Roma. Cand spun „a rezistat” nu ma refer doar la trecerea anilor, ci si la mana omului: au existat mai multe tentative (abandonate) de a demonta arena pentru a o transporta in Italia (intai venetienii, in secolul 14, apoi fascistii). O mica parte din fatada era acoperita din cauza unor lucrari de reconditionare. Cladirea este intr-o stare surprinzator de buna (nu s-a prabusit nici un perete), si nu si-a pierdut inca destinatia originala: e folosita in continuare pentru spectacole, ce-i drept, cu o tematica usor diferita de cea abordata de romani: gladiatorii si leii sunt azi doar o amintire, in schimb aici se desfasoara in fiecare an festivaulul de film de la Pula, si sunt organizate regulat concerte. La subsol se afla un mic muzeu unde sunt expuse obiecte descoperite in amfiteatru, alaturi de reconstituiri ale tehnologiilor folosite de romani.
Croația
1 septembrie 2010
Dimineata am luat un mic dejun consistent, apoi am pornit la drum spre Istria. Am ales autostrada care traverseaza muntii, ca sa ajungem mai rapid. Ca o paranteza, Alpii Dinarici nu sunt niste munti foarte inalti (altitudinea maxima in zona respectiva nu depaseste cu mult 1000 de metri), in schimb sunt foarte accidentati, cu pereti abrupti si lipsiti in mare parte de vegetatie. Daca bulgarii au ales sa-si decoreze soselele cu panouri fotorealiste care reprezinta politisti de la circulatie, croatii au ales fotografii cu ursi si lupi, asezate strategic dupa cate o movila. Prima impresie n-a fost foarte placuta, un moment am avut impresia ca dau cu masina peste Mos Martin 🙂
Dobrogea
… sau „Turismul romanesc in extrasezon”
27 – 28 martie 2010
A fost odata ca niciodata un sfarsit insorit de martie. Dupa o iarna lunga si grea, dorinta de a vedea soarele si marea ne-au pus iar pe drumuri. Asa ca sambata dimineata ne gaseam pe autostrada soarelui (poate o sa scriu cu litere mari dupa ce o sa treaca de Cernavoda; apropo de asta, dealul in care se infunda autostrada a fost taiat in doua, semn ca totusi se pregateste ceva). Doua ore si jumatate mai tarziu opream la intrarea in Constanta, langa salupa lui Mazare.
Dobrogea
21 august 2009
Am plecat iar la mare. Cu Tavi, Roxana, sora lui Tavi si prietenul ei, si o gasca mare de Ursi Trubaduri. Initial trebuia sa mergem la 2 mai, dar de data asta l-am abandonat pentru Corbu. Plecarea a fost o nebunie intreaga, cu oameni care s-au razgandit pe ultima suta de metri, cu cautat masini si alte asemenea lucruri placute. Am terminat bagajul la lumina frontalei, ca am ramas fara curent (multumim pe aceasta cale Electica pentru cina deosebit de romantica la lumina lumanarii). I-am luat pe Ancuta si Vladimir de acasa, apoi am plecat spre punctul de intalnire de la Grigorescu.
Bulgaria
18 iulie 2009, ora 4 dimineata. Ceasul suna insistent. Il aud ca prin vis. Pana la urma reusesc sa ma ridic din pat. O trezesc si pe Laura. Mergem la mare, prima data pe vara asta.
