

Cetatea Histria |
20-21 noiembrie 2010
Cand ne-am trezit de dimineata, primul lucru pe care l-am facut a fost sa mergem sa vedem marea. Am facut o plimbare lunga pe plaja pustie si am ascultat valurile. Vremea racoroasa si vantul ne-au alungat mai repede decat am fi vrut, asa ca am plecat cu oarecare parere de rau in suflet spre cetatea Histria.
Cetatea Enisala |
20-21 noiembrie 2010
De la Capidava am pornit mai departe cu destinatia cetatea Enisala. Gps-ul ne-a indicat un drum mai scurt prin Slava Rusa, unde se afla cetatea Ibida, despre care citisem pe blogul lui Viorel. Am gasit un indicator spre cetate si ne-am luat dupa el, dar ne-am ratacit destul de repede. Dupa ce am parcurs ulitele neasfaltate ale satului in lung si-n lat ni s-a facut mila de masina si am facut cale intoarsa, cu gandul ca data viitoare ne vom intoarce mai bine pregatiti. Din Slava Rusa exista un drum direct spre Babadag (DJ223A), si apoi spre Enisala, dar dupa 300 de metri am renuntat si la ideea asta, pentru ca pierdusem numarul craterelor (am vazut drumuri forestiere in stare mai buna). Am ocolit deci cativa kilometri (dar de drum national de data asta), doar ca sa ne intersectam iar la Babadag cu sus-numitul drum judetean, care e in stare foarte buna pana la Enisala.
De indata ce lasi in urma Babadagul si te indrepti spre lacul Razim, patrunzi in lumea stufului, a ochiurilor de apa stralucind jucaus in soare si a muntilor hercinici. In zare se vad ruinele impunatoare ale unei cetati singuratice.
pestera Dryanovo |
22 august 2010
La mica distanta de Veliko Tarnovo, se afla manastirea Dryanovo si pestera Bacho Kiro, formata in canioanele raurilor Andaka si Dryanovo. Numele pesterii vine de la unul din eroii renasterii nationale bulgare, Kiro Petrov Zanev, poreclit Bacho. Drumul spre pestera insoteste malul raului, care formeaza cateva cascade, care mai indulcesc atmosfera unei zile calduroase de vara. Ne-am oprit in fata intrarii, dar racoarea care venea din galerii nu ne-a convins sa ne imbracam mai bine (inauntru sunt doar 13 grade, dar asta am aflat putin mai tarziu). Picaturile de apa au dizolvat calcarul si au format timp de sute de mii de ani stalactite, stalagmite, si alte formatiuni bizare carora imaginatia oamenilor le-a gasit nume: sala ploii, floarea de piatra, salcia, lacul fericirii, lunca ursului, elefantul, purgatoriul, si bineinteles, nelipsita sala de concert (toate pesterile au cate una…). In pestera au fost descoperite urme de locuire din paleolitic.
Monumentul dinastiei Asan |
21-22 august 2010
Am ajuns la Veliko Tarnovo putin dupa pranz. Nu ne-am oprit, ci am mers mai departe la Arbanassi. Dupa cateva minute pline de emotii (pentru ca GPS-ul nu prea nimerea strazile din sat) am gasit hotelul la care aveam cazare. Ne-am odihnit o ora, apoi ne-am intors in oras. Am trecut pe langa cetate, dar ne-am limitat la cateva poze si am lasat vizita pe duminica, pentru ca pana la inchidere mai era doar vreo ora, iar o vizita relaxata dureaza cam doua ore.
14 – 15 august 2010
Am plecat din Bucuresti de dimineata, cu destinatia Sibiu. Am mai fost, ce-i drept, si in ianuarie, dar orasul e foarte frumos si merita o noua vizita. Jumatate din mica noastra „expeditie”, adica sora mea, Denisa, si prietenul ei, Alex, mergea la ArtMania. Cealalta jumatate, doar la plimbare. Valea Oltului se anunta aglomerata, asa ca am pornit spre Transfagarasan, ca sa mai respiram si noi un pic de aer de la inaltime. Ne-am oprit la Curtea de Arges sa alimentam si am luat micul dejun la umbra unei salcii. Ne-am urmat drumul pe serpentine pana la barajul Vidraru, unde ne-am oprit putin sa admiram peisajul.
aprilie 2010
Desi locuim in Bucuresti de multi ani, nu am fost niciodata la Muzeul Satului. Niciodata pana acum. Si ne-a placut foarte mult. E un loc in care te poti relaxa linistit, o oaza de liniste in mijlocul orasului. Daca nu ati fost niciodata, va recomand sa mergeti. Taxa de vizitare este de 6 lei pentru adulti si 1.5 lei pentru elevi si studenti, iar programul de vizitare este de zilnic intre orele 9 – 19 (luni 9 – 17).