26 iulie 2014

Nu puteam spune că am văzut Delta Dunării fără să facem o plimbare cu barca prin labirintul de lacuri și canale. Din fericire, pentru noi rezolvarea problemei a fost simplă: proprietarul pensiunii la care stăteam ne-a oferit ocazia să mergem în seara următoare să vedem Insula Sacalin. Ne-am petrecut dimineața pe plajă, apoi am mâncat o ciorbă de pește delicioasă. După un somnic odihnitor ne-am prezentat la intrare unde aștepta răbdător barcagiul nostru. După ce s-a adunat toată lumea am pornit agale spre debarcader. Deși teoretic barca era pentru 10 persoane, la îmbarcare am numărat 12. Ne-am echipat cu vestele de salvare, apoi barca a traversat rapid brațul Sfântu Gheorghe spre Canalul Turcesc, un vechi braț secundar al Dunării numit astfel pentru că navele turcești care mergeau spre Tulcea urmau de obicei acest drum. Ghidul nostru povestea că turcii și-au instalat tabăra aici în timpul războiului (nu mi-e foarte clar unde, pentru că toată zona e mlăștinoasă, dar poate știe el ceva…).

Curând ne-am găsit în împărăția apelor. Stuful și trestia se înclinau în adierea vântului iar sălciile își aplecau ramurile deasupra apei. Din când în când, câte o pasăre își lua zborul din stufărișul des. Deși speram să vedem o mulțime de păsări, zburătoarele au fost cam timide și nu prea s-au lăsat fotografiate. Am văzut totuși un grup de lebede de la mare depărtare, câteva rațe și mai multe stoluri de păsări care zburau în lumina soarelui care se îndrepta spre apus. Am traversat lacul Melea, un lac cu apă mică și năpădit de plante acvatice. Curând am văzut malurile Insulei Sacalin, cel mai nou pământ al deltei. Nisipul adus de Dunăre se depune formând un cordon de nisip care va separa golful Sacalin de Marea Neagră. Din când în când, valurile furioase mai spală din nisipul insulei, dar Dunărea o reconstruiește conștiincioasă. Insula Sacalin este zona de protecție integrală, iar accesul turiștilor pe insulă este interzis. Cu toate astea, dacă angajații rezervației nu patrulează în zonă, sunt destui turiști care debarcă pe nisipul fin al Sacalinului. Insula Sacalin este loc de cuibărit pentru aproape 100 de specii de păsări. Noi însă n-am văzut decât un grup mare de pescăruși, lebede și încă vreo câteva zburătoare neidentificate. Bineînțeles, pelicanii lipseau la apel. În schimb pe plajă se plimbau nestingheriți câțiva cai, vreo 6 măgăruși și un taur. Localnicii își lasă animalele pe insula că să-și poarte singure de grijă, și le recuperează doar toamna, când vine vremea rece. Măgărușii în special erau foarte simpatici. Din cauza că pe insula e doar nisip, copitele lor nu au cum să se tocească și cresc în continuare luând formă unor papuci turcești.

Am pornit apoi pe un alt canal care ne-a dus lângă un vechi observator al grănicerilor. Mulți n-au vrut să urce în observator, însă câțiva s-au avântat cu mult curaj printre escadrilele ostile ale țânțarilor. Efortul a fost răsplătit cu imaginea unui copac uscat pe care se odihneau o mulțime de cormorani. Următoarea oprire a fost la o cherhana părăsită, unde ne-au întâmpinat vreo 10 mâțe cerșetoare și câțiva dulăi. Dorința de a explora a pierit instantaneu la vederea colților fioroși, așa că ne-am mulțumit să admirăm din barcă nuferii galbeni, care creșteau din belșug în zona.

Soarele deja apusese când ne-am întors în portul din Sfântu Gheorghe. Plimbarea a fost frumoasă, însă am rămas puțin dezamăgiți de lipsa păsărilor, mai ales că sperăm să vedem pelicani. Din păcate păsările nu stau mereu în același loc, și dacă se sperie, tot stolul își ia zborul spre locuri mai liniștite. Așadar am hotărât să ne încercăm norocul din nou și am vorbit cu proprietarul pensiunii pentru o nouă plimbare cu barca, de dată asta la Caraorman.

Preț: 30 de lei/persoană