
Brașov
16 martie 2013
Am ajuns pentru prima data la Brașov cu mult timp în urmă, și de atunci ne-am întors de nenumărate ori. Fie că venisem să vizităm orașul de sub Tâmpa sau eram doar în trecere, Brașovul ne-a stârnit de fiecare data aceleași sentimente plăcute. Brașovul este unul din cele mai frumoase orașe din România, deși pare oarecum eclipsat de Sibiu, care a avut parte de mai multă atenție în ultima vreme. Chiar dacă anii au trecut și vremurile s-au schimbat, vechiul centru medieval rămâne inima Brașovului.
Nu ai cum să treci prin Brașov fără se te oprești în Piața Sfatului. În evul mediu acesta era locul unde se organizau târguri pentru negustorii români, sași și maghiari. În clădirea cu turn de observație în care negustorii își expuneau mărfurile au fost amenajate camere pentru judecată și ședințele magistraților, iar cu timpul Casa Sfatului a devenit primărie. Astăzi Casa Sfatului este emblema Brașovului și una din cele mai vechi clădiri din oraș (a scăpat ca prin minune de demolare la începutul secolului 20 în urma unei campanii de presă). Chiar dacă acum nu se mai adună aici dregătorii ca să pună la cale treburile cetății, Casa Sfatului nu a fost abandonată – acum sălile ei adăpostesc Muzeul Județean de Istorie.
Chiar la ieșirea din Piața Sfatului se înalță impunătoare Biserica Neagră, cea mai mare catedrală gotică din sud-estul Europei. Biserica a fost construită la sfârșitul secolului 14 ca biserică catolică, însă în urmă reformelor religioase realizate în Transilvania de Johannes Honterus a fost transformată în biserică evanghelică. Biserica Neagră și-a primit numele în urma marelui incendiu din 1689 care a distrus acoperișul și mobilierul. Curioșii care vor intra în interior vor descoperi o impresionanta orgă barocă cu aproape 4000 de tuburi și cea mai mare colecție de covoare orientale din Europa (cu excepția Turciei, desigur).
Părăsind Piața Sfatului călătorul poate ajunge în scurt timp pe Aleea „după Ziduri”, care șerpuiește alături de un pârâiaș care susură vesel pe sub fortificațiile masive care înconjurau cu sute de ani în urmă cetatea medievală a Brașovului. Zidurile, turnurile și bastioanele nu mai sunt asaltate de turci sau tătari, ci de turiști. Aleea trece printr-o poartă de sub bastionul Graft spre turnurile exterioare – Turnul Alb și Turnul Negru (numit astfel după ce a fost lovit de trăsnet). Toate trei au fost restaurate și găzduiesc expoziții ale Muzeului Județean de Istorie. Multe din turnurile care apărau cetatea Brașovului au fost dispărut. S-au păstrat însă bastionul Cojocarilor, bastionul Postavarilor, bastionul Franghierilor, bastionul Țesătorilor, care adăpostește Muzeul Țării Bârsei și bastionul Fierarilor unde au fost amenajate Arhivele Statului.
În veacurile trecute zidurile orașului erau întrerupte din loc în loc de porți. Nevoile moderne ale locuitorilor au făcut însă ca porțile Brașovului să dispară una câte una, iar astăzi mai există numai două. Poarta Ecaterina a fost construită la începutul secolului 16 în apropierea mănăstirii Sf. Ecaterina pentru locuitorii din cartierul Şchei, iar câțiva ani mai târziu a fost adăugat și turnul cu boltă pictată. Cele patru turnulețe simbolizează privilegiul judelui orașului de a aplica pedeapsa capitală. La doar câțiva pași distanță se află Poarta Şchei, construită la începutul secolului 19 pentru a rezolvă problema traficului intens. În afara zidurilor, în curtea bisericii Sfântul Nicolae se află două muzee interesante: Muzeul Primei Școli Românești și Muzeul Junilor Brașoveni. Parada junilor se organizează în fiecare an în duminica Tomii (prima duminică după Paște) și este un eveniment deosebit (sperăm să ajungem și noi să o vedem anul acesta).
Pătrunzând prin poarta Şchei vei descoperi casele vechi ale brașovenilor, sinagoga și Strada Sforii, cea mai îngustă stradă din România. Stradă Sforii a fost amenajată inițial în secolul 17 că drum de acces pentru pompieri, iar lumea o cunoaște (greșit, din păcate) drept cea mai îngustă stradă din Europa. Chiar dacă acest titlu aparține de drept unei străzi din orășelul german Reutlingen, asta nu face ca Strada Sforii să fiu un loc mai puțin interesant.
Dincolo de Livada Poștei, pe deal, se află o altă cetate care străjuiește Brașovul: cetățuia de pe Strajă. Construită la începutul secolului 16, cetățuia și-a pierdut treptat importanța strategică în secolele următoare și a devenit depozit, cazarmă, închisoare, apoi sediu al Arhivelor Statului. Astăzi e o combinație de muzeu și restaurant. Noi am încercat s-o vizităm însă am găsit-o în renovare. Puțini știu însă că Brașovul mai are o cetate. Sus, pierdută printre pădurile de pe muntele Tâmpa, se află ruinele cetății Brasovia, cea mai veche fortificație a Brașovului. Cetatea nu a fost cucerită niciodată, însă a devenit rapid neîncăpătoare pentru locuitorii orașului, și a fost demolată din ordinul lui Iancu de Hunedoara pentru a întări zidurile orașului de jos.
Ce mai poți vizită lângă Brașov?
Castelul Bran, cetatea Râșnov, cetatea Prejmer, biserica fortificată de la Hărman
Muzeul Județean de Istorie Brașov
program: Marți – Duminică: 10.00 – 18.00 (vara); 9.00 – 17.00 (iarna)
preț bilet: 7 lei
taxa foto: 25 lei
Biserica Neagra
program: Marți – Sâmbătă: 10 – 19, Duminică: 12 – 19 (vara); Marți – Sâmbătă: 10 – 15, Duminică: 12 – 15 (iarna)
preț bilet: 8 lei
In timpul verii (iunie – septembrie) se organizeaza concerte de orga
Muzeul „Prima Scoală Romanească”
program: Luni – Duminică: 9 – 17
preț bilet: 5 lei
taxa foto: 3 lei
Vizualizaţi Romania pe o hartă mai mare
6 COMMENTS
Este unul din oraşele mele preferate din Transilvania, deseori merg numai pentru o zi să mă plimb pe acolo. Mi s-a făcut din nou dor de oraşul ăsta… 🙂
Si noua 🙂 Sper doar sa mai ajungem si in alt anotimp, ca pana acum am nimerit numai iarna.
Mi-e ciuda ca la Sinagoga nu am mai ajuns :(((
Mereu zic ca data viitoare voi sta mai mult in Brasov dar spre rusinea mea fiecare vizita s-a limitat la cateva ore :((
Cu siguranta Brasovul merita mai multe ore. Nici noi n-am stat cat am fi vrut, pentru ca de cele mai multe ori eram in drum spre alta destinatie. Avem totusi avantajul ca suntem mai aproape, asa ca putem merge mai des 🙂
Brasovul este iarna de poveste! Merita orice ora petrecuta acolo.
Cred ca il vom vizita din nou in curand.