Checkpoint Charlie

1-2 iunie 2012

Era o seara frumoasa de vineri (cumva toate serile de vineri sunt frumoase intr-un fel sau altul), chiar daca era foarte frig (adica vreo 10 grade). Curiozitatea mea ramasese nesatisfacuta la ultima vizita in Berlin, asa am hotarat sa recuperez mergand la Checkpoint Charlie, unul din ultimele simboluri ale razboiului rece. Acesta era singurul loc prin care stainii puteau traversa granita dintre Berlinul de Est si Berlinul de Vest (celelalte puncte de control, Alpha si Bravo, puteau fi folosite doar de cetatenii germani).

Zidul Berlinului a fost ridicat in 1961 de catre guvernul Germaniei de Est, pentru a opri emigrarea catre Germania de Vest (dupa ce peste 3 milioane de est-germani plecasera deja, adica aproape 20% din populatie). La ordinul presedintelui Kennedy au fost construite 3 puncte de frontiera prin care corpurile diplomatice putea intra in Berlinul de Vest. Fiind cel mai celebru si mai central punct de frontiera, a fost scena multor filme si carti care se desfasurau in timpul razboiului rece (in general era locul in care se intalneau spionii). Armata americana nu a costruit niciodata o cladire permanenta aici, iar baraca a fost usor de indepartat dupa reunificarea Germaniei, in 1990. O reproducere a cladirii a fost amplasata pe locul original, mai mult ca atractie turistica, unde cativa actori costumati in ofiteri americani sau rusi asigura decorul pentru fotografii.

borna de granita a RDG

Checkpoint Charlie

soldatii rusi mesteresc ceva pe langa celebra placa de la Checkpoint Charlie

 In apropiere de Checkpoint Charlie se afla un muzeu in aer liber numit „Topography of Terror„, asezat pe ruinele cladirilor Gestapo si SS din timpul regimului nazist. Gardul complexului reprezinta cea mai lunga parte pastrata din zidul exterior al Berlinului (zidul de la East Side Gallery este mai lung, dar face parte din zidul interior). Intre cele doua ziduri era „fasia mortii”, o zona cu mine, sarma ghimpata, transee si alte obstacole, care sa faca orice incercare de evadare aproape imposibila.

Topography of Terror

Topography of Terror

Dupa o scurta plimbare am ajuns la Potsdamer Platz, o piata marginita de cladiri ultramoderne cu aspect futurist. In timpul razboiului rece, piata era traversata de Zidul Berlinului, si prin urmare n-a avut parte de reconstructie dupa bombardamentele din razboi, ci dimpotriva, putinele cladiri ramase in picioare au fost demolate. La reunificarea Germaniei, dupa zeci de ani de parasire, la Potsdammer Platz au inceput lucrarile de reconstructie, iar rezultatul este impresionant. In jurul pietei au rasarit o multime de cladiri inalte, iar cel mai interesant punct este cupola care acopera zona pietonala.

langa Potsdammer Platz

Potsdammer Platz

Potsdammer Platz

ramasite din Zidul Berlinului la Potsdammer Platz

cupola de la Potsdammer Platz

cupola de la Potsdammer Platz

Dupa cateva minute de mers am ajuns la Memorialul Holocaustului, un monument in aer liber construit in memoria celor sase milioane de evrei care au cazut victime regimului nazist. Cateva mii de blocuri de ciment sunt imprastiate pe o suprafara marisoara, iar intre ele sunt trasate alei inguste, care urca si coboara. Blocurile de ciment au inaltimi diferite, de la cativa centimetri la cativa metri. Dintre ele se vede doar cerul, lucru care da o senzatie ciudata, de mormant. Ca o ironie a sortii, in apropiere se afla buncarul care l-a adapostit pe Hitler in ultimele zile ale razboiului.

Memorialul Holocaustului

Memorialul Holocaustului

Memorialul Holocaustului

Memorialul Holocaustului

La doar cateva strazi distanta se afla Pariser Platz, avand in centru Poarta Brandemburg, despre care am mai scris, asa ca de data asta va arat doar cateva poze. Inca nu se lasase noaptea, dar frigul ne-a alungat la hotel. Totusi, mai am ceva de povestit 🙂

Poarta Brandemburg

Pariser Platz

Trabi Safari

E foarte greu sa te plimbi prin centrul Berlinului si sa nu dai peste ceva care aminteste de Zidul Berlinului, care a impartit orasul in doua timp de 30 de ani. Toate locurile pe care le-am vizitat in acea zi se afla pe traseul zidului, marcat astazi cu o linie de piatra cubica incastrata in asfalt. In seara urmatoare am mers la Nordbahnhof, si am vazut acolo singura strada din Berlin care este inca blocata de zid. Pe o portiune de cativa metri s-au pastrat ambele parti ale zidului si aleile pe care patrulau granicerii est-germani. Strada Bernauer era o strada mai deosebita: un trotuar era din Berlinul de Vest, iar celalalt in Berlinul de Est, despartite evident de zid. Din aceasta cauza, aici au avut loc multe incercari de evadare, unele din ele foarte ingenioase. Putin mai departe am gasit capela reconcilierii, constuita cu doar cativa ani in urma in locul unei biserici ramase in mijlocul „fasiei mortii”, care a fost demolata de comunisti in anii ’80. Cateva dispozitive multimedia ruleaza filme scurte, care spun povestea oamenilor din orasul divizat. M-am indreptat spre statia de metrou din apropiere,care multa vreme a fost o statie-fantoma. Cateva linii de metrou incepeau si se terminau in Berlinul de Vest, dar traversau pe o distanta scurta teritoriul Berlinului de Est. Statiile din zona aceea erau inchise si pazite, iar trenurile nu opreau acolo. Eu am gasit interesanta aceasca scurta incursiune in istoria recenta a orasului, chiar daca e legata de lucruri mai putin placute.

Memorialul Zidului Berlinului

Bergstrasse, singura strada care mai este blocata de zid

traseele electrice al stalpilor de iluminat din fasia mortii sun acum vestigii arheologice

pe ei dorinta de libertate i-a costat viata

Memorialul Zidului Berlinului

Memorialul Zidului Berlinului

un turn de garda

„Reconcilierea”

Ramasite ale Bisericii Reconcilierii

Capela Reconcilierii

Ferestrele dinspre zid erau astupate

in locul zidului au aparut cartiere noi

Din aceeasi serie:
East Side Gallery 
In vizita la Reichstag
O plimbare prin Berlin
Biserica memoriala „Kaiser Wilhelm”
Insula muzeelor
Castelul Sanssouci

Mai avem poze si aici.

View 2012 Berlin in a larger map