1 decembrie 2012

După micul dejun ne-am îndreptat cu toții spre intrarea în salină. Am cumpărat bilete, apoi am așteptat autobuzul care să ne ducă în subteran. Salina Praid nu e prima mină de sare pe care am vizitat-o, dar e prima în care n-am intrat pe scări sau cu liftul, ci cu autobuzul! Drumul care duce la intrarea pătrunde un kilometru și jumătate în măruntaiele muntelui și se sfârșește într-o mică sală (exact atât de mică încât să poată întoarce autobuzul). O scară cu 250 de trepte coboară mai departe, până la vechile săli ale minei, amenajate acum pentru turiști.

Scările se sfârșesc într-un spațiu mai îngust, un fel de antreu din care se ajunge în sălile mari ale minei. Câteva sculpturi întrerup din loc în loc podeaua de sare bine lustruite de pașii vizitatorilor. În salină Praid a fost amenajat primul parc de aventură subteran din Europa. O mulțime de curajoși, mai mici sau mai mari, se străduiau să parcurgă traseele cu obstacole agățate pe stâlpi și pe pereții salinei. Puțin mai departe este amenajat un loc de joacă pentru copii cu tot felul de jucării, care mai de care mai colorate. Aerul puternic ionizat și cu umiditate scăzută ajută la vindecarea bolilor respiratorii, motiv pentru care în salină se găsesc o bază de tratament, terenuri de sport,  câteva băncuțe de care am profitat și noi că să jucăm cărți și chiar un Internet-Cafe. Ca în orice salină care se respectă, și la Praid există o capelă, dedicată Sfântului Ioan Nepomuk și decorată cu scuplturi în sare. Mai mult, pentru că se apropiau sărbătorile de iarnă, a fost amenajată și o scenă a nașterii Domnului cu sculpturi din lemn. Bineînțeles că există și un mic muzeu al mineritului și sării. Aici am aflat câte ceva despre istoria mineritului la Praid, de exemplu că primele exploatări au fost deschise de romani, care lucrau însă numai la suprafață, iar prima mină a fost săpată în secolul 13. Sarea se exploatează în continuare la Praid, însă în alte mine.

Rătăcind prin galerii am ajuns și la un punct de observație, de unde se putea vedea o parte din vechea exploatare. Am întrebat de galeria de vinuri despre care auzisem că ar fi în salină, dar am aflat că trebuie să ieșim și să luăm un alt autobuz, și bineînțeles și un alt bilet. Deja era destul de târziu, așa că am renunțat la degustare și ne-am întors la suprafața.

Am luat masă la Casa Telegdy, un restaurant pe care vi-l recomandăm. Am încercat mai multe specialități secuiești, toate foarte bune, cu o singură excepție: gombotii (găluște cu prune, care nu se compară cu cele făcute de bunica).

Informații utile:
Salina Praid

Cum ajungi la Praid
Cu trenul, din Blaj sau Târnaveni (RegioTrans).
Cu microbuzul, din Târgu Mureș, Odorheiu Secuiesc, Iași, Cluj sau Oradea.
Cu mașina, de la Piatra Neamț (DN12C, DN13B), de la Miercurea Ciuc sau Odorheiu Secuiesc (DN13A), de la Sighișoara (DN13, DN13A), de la Târgu Mureș (DJ135), sau de la Reghin (DJ153).

 Mai avem poze și aici.

Din aceeași serie:
Odorheiu Secuiesc
Sovata
Salina Praid
Lacul Sfanta Ana

Vizualizaţi Romania pe o hartă mai mare