Vulcanii noroioși
Vulcanii noroiosi |
6 octombrie 2012
Vulcanii noroiosi sunt unul din locurile din apropierea Bucurestiului, unde nu am reusit sa ajungem pana acum. Cumva, faptul ca sunt la indemana si se poate ajunge usor intr-o excursie de o zi, ne-a facut sa amanam mereu vizita, cu gandul ca o sa ajungem alta data. Pana la urma a sosit si randul lor.
Pe scurt, am mers pe drumul Buzau – Brasov pana in Satuc, unde se face la dreapta un drum spre Berca. De aici pana la vulcani drumul este bine semnalizat, si trece chiar si pe langa un punct de informare turistica, un lucru destul de neobisnuit pe plaiurile mioritice. Dupa vreo 15 kilometri am ajuns intr-o intersectie. Inainte mergeam spre Paclele Mici, pe un drum neasfaltat, iar la stanga spre Paclele Mari, pe un drum asfaltat. Indicatoarele pe care le urmasem pana aici aratau tot spre stanga, asa ca ne-am indreptat spre Paclele Mari. Drumul se opreste intr-o parcare din fata unei pensiuni, chiar langa intrarea in rezervatie. O singura placuta spune cate ceva despre vestitii vulcani noroiosi. Pe scurt, gazele isi croiesc drum prin pamant, iar la trecerea prin panza freatica si stratul argilos de la suprafata formeaza niste mici cratere din care se scurge un noroi argintiu cu miros de sulf.
Vulcanii noroiosi nu sunt unici in lume, dar sunt suficient de rari incat sa fie considerati un fenomen deosebit. Desi conurile vulcanilor de la Paclele mari nu au mai mult de 2 metri inaltime, vulcanii noroiosi nu sunt doar o copie nereusita a fratilor lor mai mari. In urma cu 6 ani, un vulcan din Indonezia a acoperit cu noroi 7 kilometri patrati, facand necesara evacuarea a mai mult de 20.000 de oameni. Din fericire vulcanii nostri sunt ceva mai prietenosi cu turistii. Eruptiile lor insotite de galgaituri trezesc mai degraba mirarea decat spaima. Toata lumea pomeneste de peisajul selenar de la Paclele Mari. Intr-adevar, suna ca un cliseu, dar ravenele sapate de apa in noroiul argintiu, craterele, si lipsa oricarui fir de iarba amintesc de peisaje extraterestre.
Curiozitatea ne-a impins sa vedem si Paclele Mici. Drumul, desi neasfaltat, este foarte scurt, si se sfarseste intr-o parcare. In apropierea ei se afla un magazin „cu de toate”denumit poetic „La Hangar”, si o terasa pentru vizitatori, denumita (la fel de poetic) „La Sopron”. De langa ele porneste Aleea Vulcanilor, care urca pe un deal decorat cu o inscriptie de inspiratie Holywoodiana. Dupa vreo 15 minute de urcat am ajuns pe platou, unde se simtea deja mirosul de sulf. Surpriza este ca vulcanii de aici sunt mai multi, si cu cratere mult mai mari decat la Paclele Mari, insa „lava” lor este mult mai lichida, si formeaza mai rar conuri. Am explorat platoul in lung si-n lat, ne-am fotografiat printre raurile de noroi si ne-am propus sa revenim la iarna, cand vulcanii vor fi mai activi, apoi am organizat un mic picnic pe pajistea de langa parcare.
Seara se apropia, dar am vrut sa ne incercam norocul si la Manastirea Ciolanu, pe care din pacate am gasit-o inchisa. Ne-am consolat plimbandu-ne cateva minute prin tabara de sculptura de langa manastire, pana cand intunericul ne-a gonit inapoi spre casa.
Informatii utile:
Vulcanii noroiosi
Paclele Mici: parcare – 2 lei (taxa unica)
Paclele Mari: adulti – 4 lei, copii – 2 lei
Mai avem poze si aici.
Vulcanii noroiosi – Paclele Mari |
Aleea Vulcanilor – Paclele Mici |
Vulcanii noroiosi – Paclele Mici |
Vulcanii noroiosi – Paclele Mici |
Vulcanii noroiosi – Paclele Mici |
„La Hangar” – Paclele Mici |
Manastirea Ciolanu |
View 2012 Vulcanii noroiosi in a larger map
19 COMMENTS
Foarte frumoase fotografiile voastre, as spune chiar mai frumoase decat majoritatea celor pe care le-am vazut pana acum.
Multumim!
dragute pozele… mai ales daca ar fi si drepte 🙂
Vom incerca sa fim mai atenti data viitoare, si sa le indreptam pe astea cand timpul va permite.
Gata, acum sunt drepte 🙂
La Hangar si La Sopron? :-))))) Buna asta!
Foarte fain, sunt pe lista, clar!
Si noi ne-am distrat cand am vazut 🙂
A patra poza cea cu bulbuci in aer e la fel de artistica ca si numele din regiune „la sopron, la hangar, la bulbuci :))”
Eheee, cat ne-am chinuit sa surprindem vulcanul „suparat” 😀
frumoasa serie
Multumim Mircea!
frumoase fotografii! si eu am fost vara asta pe la Pâclele – Berca si mi-as permite sa fac o corectura, Vulcanii noroiosi sunt în apropierea Buzaului.
(http://vis-si-realitate-2.blogspot.de/2012/10/miercurea-fara-cuvinte-40-vulcanii.html) Stiu asta prea bine, pentru ca bunicii au locuit la 10 km de vulcani si mi-am petrecut o multime de vacante scolare in zona :))
PS: traffic feedul blocului meu mi-a semnalat vizita ta si indica Cisnadia… esti cumva din Cisnadie? eu am locuit peste 30 de ani in Sibiu 🙂
Mda, poate ca n-am ales o formulare foarte fericita, voiam sa spun ca nu-s asa departe de Bucuresti, dar normal ca de Buzau sunt si mai aproape 🙂
PS: nu, suntem din Bucuresti. Geolocalizarea nu merge intotdeuna asa bine… In general zicea ca adresa noastra e din Franta 😛
Interesant loc, am ajuns pe aici in tabara acum muuulti ani dar amintirile sunt cam prafuite, in fotografiile voastre arata foarte frumos. Poate la urmatoarea mea vizita in Romania reusesc sa ajung si eu. Pe curand si weekend frumos! Ancutza (din lumea mare:))
Da, este interesant. Noua ne-a placut.
Multumim pentru vizita!
Weekend placut! >:<
Foarte frumoase pozele. Desi am vizitat acest loc de foarte multe ori nu ma satur de el… includ aici si imprejurimile.
Vulcanii noroiosi – Tabara de Scluptura – Manastirea Ciolanu – Drumul Vinului – Sarata Monteoru e un traseu turistic frumos si usor accesibil.
Tineti-o tot asa!
Mai sunt inca locuri pe care le-am sarit din lipsa de timp, dar ne vom intoarce 🙂
In weekend am programat o excursie pana la vulcani,sper ca vremea sa tina cu noi!
Cred ca e foarte frumos pe acolo primavara. Drum bun si vreme faina va dorim!