
Miercurea fără cuvinte: Drumul apelor
Mai multe detalii despre Miercurea fara cuvinte gasiti la Carmen.
Mai multe detalii despre Miercurea fara cuvinte gasiti la Carmen.
Decembrie 2007, Muntii Leaota
Mai multe detalii despre Miercurea fara cuvinte gasiti la Carmen.
Mai multe detalii despre Miercurea fara cuvinte gasiti la Carmen.
17-18 decembrie 2007
Mai multe detalii despre Miercurea fara cuvinte gasiti la Carmen.
Tropaeum Traiani |
19 iulie 2008
Daca tot suntem in sezonul vacantelor si drumurile catre litoral, indiferent ca e vorba de al nostru sau de al vecinilor bulgari, sunt tot mai aglomerate, m-am gandit ca poate n-ar fi rau sa va povestesc despre un loc pe care-l puteti vizita pe drum: Adamclisi. La intrarea in sat dinspre Constanta, la capatul unei alei incadrate de arbori se afla monumentul triumfal Tropaeum Traiani. Cetatea getica din zona era considerata o amenintare pentru Imperiul Roman, si deci trebuia cucerita. Romanii au invins pana la urma, insa numarul victimelor a fost atat de mare, incat Imparatul Traian a considerat ca trebuie sa ridice un monument in cinstea victoriei.
Sanctuarul mare circular, Sarmizegetusa Regia |
13 iunie 2010
Sarmizegetusa este un nume pe care-l stim cu totii din cartile de istorie: cetatea lui Decebal. Ironia soartei a facut insa ca o a doua cetate, intemeiata de romani in apropierea capitalei distruse a Daciei, sa poarte acelasi nume. Mare parte dintre cei care ajung in Tara Hategului la Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica (botezata mai tarziu Sarmizegetusa) cred ca au ajuns la capatul drumului. In realitate drumul abia acolo incepe. Ferita de ochii strainilor de paduri seculare de fagi, uitata de oameni, ignorata de arheologi, devastata de jefuitorii de comori, la poalele muntilor Godeanu se afla Sarmizegetusa Regia: adevarata cetate a regilor daci.
Castelul Corvinilor |
13 iunie 2010
Seara se apropia rapid, asa ca ne-am indreptat spre Hunedoara. La intrarea in oras am trecut pe langa nelipsitele palate cu turnulete. Dupa ce-am ajuns in centru ne-am apucat sa cautam cazare, cu ajutorul GPS-ului. Am gasit doua pensiuni alaturate, cu preturi cam mari pentru gustul nostru, dar pana la urma am reusit sa negociem o intelegere reciproc avantajoasa cu una din ele. Am lasat bagajele si am plecat sa cautam Castelul Corvinilor (Castelul Huniazilor), in speranta ca vom reusi sa facem cateva poze pe inserate. Ne-am invartit o vreme pe strazile din zona industriala a orasului, si am ajuns in sfarsit la castel. Peisajul din jur arata sinistru pe timp de noapte, pentru ca e inconjurat din toate partile de ruinele fabricilor parasite. N-a durat mult pana ne-a ajuns oboseala, asa ca ne-am dus la culcare.