

12 ianuarie 2013
Știm că a venit primăvara, dar mai avem să vă spunem câteva povești cu zăpadă :-). Revelionul petrecut în Munții Rodnei alături de Ursul Trubadur cerea o continuare pe măsură. Așadar ne-am întâlnit din nou după doar 10 zile, de data asta pentru o tură în Munții Harghita. Răsăritul soarelui ne-a prins lângă Ploiești. Ne-am continuat drumul spre Miercurea Ciuc, și câteva ore mai târziu ne opream în fața cabanei Pokat, la intrarea în stațiunea Harghita-Băi. Cu proprietara cabanei nu ne-am putut înțelege în limba română, dar nu din motivul la care vă gândiți acum: Karla este din Olanda, așa că discuțiile s-au desfășurat în limba lui Shakespeare (că la olandeză nu prea ne-am descurcat). Am luat la repezeală un mic dejun întârziat, apoi am luat rucsacii în spate și am pornit cu toții spre vârful muntelui.
Mănăstirea Cozia |
26 iunie 2011
Coborând printre munți dinspre Voineasa, am ajuns în scurt timp la valea Oltului. În apropiere de Căciulata, pe malul râului, se afla două mănăstiri. Prima este Mănăstirea Cozia, vechi lăcaș de cult legat de numele lui Mircea cel Batrân. Pe malul opus, la mică distanță se afla Mănăstirea Turnu. Am traversat Oltul pe barajul Turnu și ne-am întors în susul râului trecând pe lânga castrul roman Arutela. Drumul spre mănăstire trece printr-un tunel îngust care străpunge muntele, semănând cu o poartă spre o altă lume.
Read more „Mănăstirile de pe valea Oltului: Turnu și Cozia” →
25-26 iunie 2011
Plecând de la Peștera Muierii ne-am indreptat spre Novaci, unde am ajuns pe la apusul soarelui. De aici începe Transalpina (DN67C), cea mai înaltă șosea din România, și în același timp, cea mai frumoasă. Deși buletinul meteo anunța vreme rea, nici o picătură de ploaie nu ne-a stricat distracția în acea zi, ba mai mult, am avut șansa să admirăm un asfințit superb între Novaci și Rânca. Rezervasem câteva camere la pensiunea Gabriel din Rânca, unde am avut o parte de o întâlnire neașteptată (dar cu atât mai plăcută) cu o prietenă: Vertange de la Pintravel.ro, alături de care am petrecut câteva ore foarte plăcute depănând povești.
25 iunie 2011
Apropierea serii ne-a făcut să plecăm repede de la peștera Polovragi. Câteva minute mai târziu ne opream la Baia de Fier, lângă Peștera Muierii. Am urcat în grabă scările care duceau la intrarea peșterii unde ne-a întâmpinat o casă de bilete goală și o poartă încuiată, destul de neatrăgătoare. Am găsit totuși un afiș cu programul, și un număr de telefon. Bucuroși că până la ultimul tur mai sunt câteva minute, ne-am așezat cuminți în așteptarea ghidului. Minutele au trecut și oră programată odată cu ele. Până la urmă am pus mâna pe telefon și am sunat la numărul găsit pe orar. Peste puțin timp a apărut și ghidul, care ne-a tăiat biletele fără multă vorba, dornic să scape cât mai repede de noi.
Peștera Polovragi |
25 iunie 2011
Ne-am continuat drumul spre Târgu Jiu, până când la orizont au apărut siluetele munților, despărțiți de o vale adâncă. Prima impresie promitea un peisaj spectaculos, așa că n-am stat mult pe gânduri și am pornit spre Polovragi, satul aflat la intrarea în cheile Oltețului. Drumul asflaltat se termină la Mănăstirea Polovragi, unul din cele mai frumoase lăcașuri de cult din Oltenia.
13 august 2011
Nu departe de Horezu, pe drumul care leagă Râmnicu Vâlcea de Târgu Jiu, în satul Costești, se află un un muzeu mai puțin obișnuit: Muzeul Trovanților. Natura a modelat pietrele în cele mai surprinzătoare forme și mărimi, de la câțiva centimetri, până la câțiva metri. Pietrele au apărut pe măsură ce nisipul a fost exploatat din carieră alăturată. În jurul lor s-au țesut mai multe legende. Se spune că ar avea puteri supranaturale, sau că ar fi semne lăsate de o civilizație extraterestră. Localnicii povestesc că după fiecare ploaie apar din pământ trovanți mici, iar cei mari cresc – motiv pentru care sunt numiți pietrele vii. Oamenii de știință ne asigură în schimb că trovanții au luat naștere cu câteva milioane de ani în urmă prin cimentarea nisipului, pe vremea când în aceste locuri se forma o deltă, și nu cresc, ci dimpotrivă, se erodează puțin câte puțin. Muzeul trovanților a fost creat pentru a proteja aceste curiozități ale naturii, și este unic în Europa.
Cula Duca |
25 iunie 2011
După ce am vizitat Mănăstirea Horezu, ne-am îndreptat spre un sat din apropiere: Măldărești. Citisem de multă vreme despre culele de la Măldărești – mici castele de provincie construite pe moșiile boierilor pentru a se apăra de atacurile turcilor, dar și de haiduci sau răscoale ale țăranilor (majoritatea boierilor nu erau persoane foarte populare în acele vremuri). Astăzi țevile flintelor nu se mai arată din spatele crenelurilor, iar vizitatorul poate privi liniștit turnurile albe înconjurate de legende.
Read more „Culele de la Măldărești – micile fortarețe ale boierilor olteni” →