Europa
Europa
Europa
Europa
Salina Ocnele Mari
14 aprilie 2013
Într-o duminică de primăvară ne îndreptam înapoi spre casă după un weekend petrecut alături de câțiva prieteni la Băile Olănești. Toată lumea a fost de acord că ar fi o idee bună să ne oprim pentru câteva ore ca să vizităm salina Ocnele Mari. Fosta mină de sare, una din cele mai mari din țară, este acum un obiectiv turistic cunoscut.
Europa
Vârful Omu
20 iulie 2013
De multă vreme ne doream să ajungem pe Vârful Omu, cel mai înalt vârf din Bucegi. Din păcate toate tentativele noastre de a porni spre el s-au sfârșit înainte de a începe, pentru că nu am reușit să găsim locuri la cabanele din apropiere. De data asta însa ne-am făcut curaj și am pornit să cucerim vârful într-o tură de o zi, alături de doi prieteni: Diana si Ionuț.
Europa
Crucea Eroilor de pe Caraiman
22 iunie 2013
Deși am bătut cărările Bucegilor de nenumărate ori, Crucea Eroilor este un loc în care am ajuns foarte rar. Ba mai mult, ghinionul a făcut că de fiecare dată să găsim creasta Caraimanului învăluită într-un nor gros, care nu ne-a lăsat să vedem nimic din peisaj. Așa că am hotărât să ne încercăm norocul din nou.
Crucea Eroilor a fost construită între 1926 și 1928 în memoria eroilor căzuți în primul război mondial, la inițiativa Reginei Maria și a Regelui Ferdinand. Ca să poată fi văzută de la o distanță cât mai mare, crucea a fost amplasată pe un vârf secundar al Caraimanului, la înălțimea de 2291 de metri, și era în acel moment cea mai înaltă construcție de acest fel din lume. În soclul monumentului se afla generatorul pentru becurile care luminau crucea. Materialele au fost aduse cu care cu boi din Sinaia, pe traseul drumului de astăzi. O altă parte a materialelor a fost adusă cu funicularul fabricii de hârtie din Bușteni, iar lucrările au fost executate de CFR. Se pare că în perioada comunistă un primar din Bușteni a vrut să tăie brațele crucii și să așeze o stea roșie în vârf, însă ideea n-a fost pusă în practică.
N-am avut la dispoziție decât o singură zi, așa că am urcat cu mașina din Sinaia pe drumul care pornește de la cabana Cuibul Dorului și se termina în apropierea cabanei Piatra Arsă. Drumul este proaspăt asfaltat și va fi deschis oficial în această toamnă. Am parcat mașina, ne-am pus bocancii și am pornit printre jnepeni spre cabana Babele. Acolo am găsit o mare mulțime de oameni care stăteau la coadă ca să facă poze cu Babele și Sfinxul. Am trecut repede mai departe, urmând traseul marcat cu bandă roșie care urcă spre Caraiman.
În iunie munții erau îmbrăcați în haine de primăvară. Covoare înflorite de bujori de munte acopereau pajiștile întrerupte din loc în loc de văi în care zăpada nu se topise încă. Pe măsură ce înaintam am început să auzim tunete, întâi încet, apoi din ce în ce mai aproape. Norul n-a întârziat să apară iar când ne-am apropiat de Crucea Eroilor, arăta cam așa:
Bineînțeles că am fost foarte dezamăgiți. Gândul la ploaia care ne pândea nu ne dădea pace, dar am mai rămas puțin prin apropiere, cu speranța că vântul va împrăștia norii. Un fluturaș galben, amețit de vremea schimbătoare, și-a găsit adăpost în fața vântului puternic pe pălăria mea, pe care n-a părăsit-o vreo jumătate de oră. Imediat după ce prietenul nostru colorat și-a luat zborul, soarele și-a făcut și el apariția. Printre norii alungați de vânt am văzut valea Prahovei, și dincolo de ea, Munții Baiului.
Am privit o vreme monumentul care se profila pe cerul albastru, apoi ne-am pregătit de coborâre. Deși noi n-am văzut nici o picătură de ploaie, am descoperit la intorcere că în Sinaia și Bușteni plouase zdravăn. Știam că traseul de pe brână Caraimanului nu mai e marcat de mult, dar am hotărât să coborâm pe acolo direct la cabana Caraiman. Poteca îngustă este mărginită de stâncile Caraimanului pe o parte, și de prăpastia adâncă a Văii Jepilor pe partea cealaltă. Traseul e foarte spectaculos, dar trebuie parcurs cu atenție. Sunt câteva locuri unde poteca e foarte îngustă, iar cablurile fixate în pereții de stâncă au dispărut de mult. Ne-am oprit să ne odihnim lângă o cascadă în apropiere de cabana Caraiman, apoi am pornit înapoi spre Piatra Arsă.
Cum ajungi acolo?
Cu mașina: din Sinaia pe DN71 până la cabana Cuibul Dorului, apoi pe DJ713 până în apropierea cabanei Piatra Arsă. De aici urmați traseul marcat cu bandă galbenă până la cabana Babele.
Cu telecabina: din Busteni, până la cabana Babele.
Pe jos: din Busteni pe traseul marcat cu cruce albastra pe Valea Jepilor (Jepii Mici) spre cabana Babele. Traseul durează aproximativ 4 ore și jumătate, este dificil si interzis iarna.
De la cabana Babele sau cabana Omu: traseu marcat cu cruce roșie (aproximativ o ora si jumatate)
De la cabana Caraiman: traseu nemarcat pe brâna Caraimanului (aproximativ o oră); acest traseu este periculos pe vreme nefavorabilă (ceață, ploaie, zăpadă).
Mai multe poze aici.
Europa
Europa
București
București: Trenul regal și Muzeul CFR
6 aprilie 2013
În aprilie, trenul regal a oprit din nou în Gara de Nord. Timp de o săptămână trenul a fost garat la linia 14, iar vizitatorii s-au înghesuit să vadă cum arată vagoanele cu care au călătorit membrii familiei regale a României.
Ne-am prezentat la gară de dimineață. Dacă în timpul săptămânii se puteau cumpăra bilete doar pentru vizitarea trenului, în weekend s-au vândut doar bilete combinate pentru trenul regal și muzeul CFR. Cei 4 lei în plus n-au fost o problemă, mai ales că am avut ocazia să mai vedem ceva nou. La intrarea în primul vagon un conductor îmbrăcat în haine de epocă întâmpina vizitatorii. Copii îl luau cu asalt și era, bineînțeles, cel mai fotografiat personaj din zonă.
Cum am urcat am fost luați în primire de un ghid, care ne-a povestit despre trenul regal. Am aflat astfel că trenul a fost comandat pentru Regele Ferdinand și a fost construit la uzinele Ernesto Breda din Milano. Din păcate a ajuns în țară la un an după moartea regelui, dar a fost folosit de Regina Maria și Regele Carol II. În ianuarie 1948 Regele Mihai a plecat în exil cu acest tren, însă a părăsit țara la bordul unei alte garnituri. După revoluție familia regală a folosit trenul cu diverse ocazii, însă Regele Mihai nu a mai călătorit cu el niciodată.
Trenul regal a transportat de-a lungul timpului personalități marcante ale lumii. În vagoanele lui s-au purtat negocierile cu Nikita Hrușciov, președintele URSS, care au avut ca rezultat retragerea trupelor sovietice de pe teritoriul României în 1956. Cu acest tren a călătorit și Nicolae Ceaușescu, alături de președintele URSS, Leonid Brejnev, președintele Yugoslaviei, Iosip Broz Tito, președintele SUA, Gerard Ford, președintele RDG, Erik Honecker și președintele Bulgariei, Todor Jivkov.
Primul vagon este dormitorul regal, unde sunt amenajate două cușete pentru cei mai de seamă membri ai familiei regale, despărțite de o baie complet utilată. Apa era încălzită într-un cazat alimentat cu lemn sau cărbuni aflat la un capăt al vagonului. Un mic salon, o cușetă pentru cei care serveau familia regală și o mică bucătărie completează dotările vagonului. Furnirul este din lemn de mahon iar tapiseria din piele de Cordoba.
Am trecut mai departe în vagonul sufragerie, copartimentat în două saloane. Salonul mare are 24 de locuri așezate în jurul unei mese mari, și era folosit pentru dineuri sau protocol. Un salon mai mic, de 12 locuri, avea rol de anticameră. Mobila este din lemn de mahon și santal, corpurile de iluminat din sticlă de Murano, iar oglinzile – din cristal de Bhoemia. Tablourile care decorează trenul sunt propietatea Casei Regale și au fost aduse cu ocazia călătoriei pe care familia regală a făcut-o la Alba Iulia, pe 1 decembrie 2012.
Vagonul pentru delegația oficială este compartimentat în 6 cușete cu pat și lavoar. La capăt se află un salon pentru întâlniri și o mică bucătărie. Ultimul vagon era folosit de personalul care deservea trenul, și are 8 cușete cu paturi suprapuse. Din garnitură mai făcea parte și un vagon auto, care însă nu a fost restaurat odată cu celelalte vagoane, și nu a fost expus.
Din 1950 trenul regal a funcționat în paralel cu trenul prezidențial al lui Gheorghe Gheorghiu Dej, apoi alături de garnitura mult mai modernă comandată de Nicolae Ceaușescu în 1972, care, cel puțin teoretic, îndeplinește și astăzi funcția de tren prezidențial. Trenul regal este în administrarea Societății Feroviare de Turism și nu poate fi vizitat decât de grupuri organizate, și asta după obtinearea unui vraf de aprobări și avize. În schimb, poate fi închiriat pentru plimbări prin țară în schimbul a câteva mii de euro (18.000 până la Sinaia). Recent Societatea Feroviară de Turism a demarat o campanie pentru restaurarea trenului prezidențial al lui Gheorghe Gheorghiu Dej și a vagonului auto al garniturii regale. Trenul regal „odihnește” în remiza Mogoșoaia, alături de cele două trenuri prezidențiale și de garnitura Călugăreni, trenul care a circulat între București și Giurgiu pe prima cale ferată din Regatul României. Din nefericire trenul regal poate fi vizitat foarte rar de publicul larg, din cauza costurilor mari de întreținere și staționare, iar celelalte trenuri nu sunt expuse deloc.
După ce am coborât din trenul regal ne-am îndreptat spre Muzeul CFR, care se află chiar lângă clădirea Gării de Nord. Muzeul expune câteva obiecte care au aparținut lui Anghel Saligny, cunoscutul inginer care a construit podul de la Cernavodă, machete de locomotive și vagoane, uniforme, instalații de telecomunicație și telefoane de epocă. Piesa de rezistentă este însă diorama care ocupă în întregime una din cele 3 săli ale muzeului – o machetă imensă cu căi ferate, munți și văi, poduri, și mai ales o mulțime de trenulețe. Un alte lucru pe care l-am găsit interesant este graficul cu evoluția căilor ferate între 1869 și 1879, adică mai exact 1200 de km 10 ani, cu tot cu gări. Cred că o vizită la Muzeul CFR ar putea fi utilă și pentru cei care conduc astăzi Ministerul Transporturilor, ar avea ce învăța. Din păcate, deși în patrimoniul muzeului sunt mai multe locomotive cu aburi, nici una din ele nu este expusă. Decât să ruginească prin triaje, ar putea să fie aduse la muzeu, că de cale ferată nu duc lipsă…
Alte fotografii găsiți aici.
Informații utile:
Puteți depune o cerere pentru vizitarea trenului regal pe site-ul Societății Feroviare de Turism. Mai puteți vedea trenul Moldovița, trenul Călugăreni si două locomotive cu aburi. Se poate merge doar în grup organizat (minim 20 de persoane).
Muzeul CFR se află pe Calea Griviței nr 193B, lânga Gara de Nord. Program: Miercuri – Duminică intre orele 10:00-16:00. Preț: 4 lei.
București
Bucuresti: Castelul Țepeș
10 februarie 2013
Știați că există un castel în centrul Bucureștiului? Probabil că nu… Multă vreme n-am știut nici noi. Castelul Țepeș este unul din secretele bine ascunse ale orașului, care ar merita să fie mai bine cunoscut.
Castelul Țepeș se află lângă Parcul Carol, pe strada Candiano Popescu. Prima dată l-am observat într-o zi de iarnă, când ne plimbam prin parc. Ramurile desfrunzite ale copacilor lăsau să se vadă niște ziduri care ne-au trezit interesul. Un turn înalt cu creneluri, sprijinit de contraforturi puternice își găsește cu greu locul printre casele vechi și blocurile din apropiere. Spre dezamăgirea noastră, castelul era lăsat în paragină iar porțile încuiate. Cu toate acestea, curiozitatea ne-a împins să aflăm mai multe.
Europa
Toamnă târzie la Lacul Sfânta Ana
La întoarcerea de la Praid ne-am oprit pentru scurt timp la lacul Sfânta Ana, singurul lac vulcanic din România. Am poposit pe malul sau într-o zi de toamna târzie…