Articole cu eticheta Drumeții

Cheile Nerei

Cheile Nerei 3-6 august 2013

Într-un colț îndepărtat al Banatului se află unul din cele mai frumoase locuri din România: Cheile Nerei. Pădurile nesfârșite, lacurile de o culoare aproape ireală, peșterile, cascadele cu apă învolburată, vegetația luxuriantă, pereții albi de calcar și stâncile colțuroase printre care Nera curge liniștit sunt o încantare pentru orice iubitor al naturii. Din păcate (sau poate din fericire), Cheile Nerei sunt sălbatice și izolate. Cei care se încumetă să le traverseze sunt puțini, astfel că natura pare neatinsă de mâna omului.Citește articolul

Munții Iezer-Păpușa

Muntii Iezer-Papusa

26 octombrie 2013

Toamna asta pașii noștri s-au îndreptat din nou spre munții Iezer-Păpușa.

Citește articolul

Vârful Omu

cabana Omu Bucegi 20 iulie 2013

De multă vreme ne doream să ajungem pe Vârful Omu, cel mai înalt vârf din Bucegi. Din păcate toate tentativele noastre de a porni spre el s-au sfârșit înainte de a începe, pentru că nu am reușit să găsim locuri la cabanele din apropiere. De data asta însa ne-am făcut curaj și am pornit să cucerim vârful într-o tură de o zi.Citește articolul

Crucea Eroilor de pe Caraiman

Crucea Eroilor Caraiman 22 iunie 2013

Deși am bătut cărările Bucegilor de nenumărate ori, Crucea Eroilor este un loc în care am ajuns foarte rar. Ba mai mult, ghinionul a făcut că de fiecare dată să găsim creasta Caraimanului învăluită într-un nor gros, care nu ne-a lăsat să vedem nimic din peisaj. Așa că am hotărât să ne încercăm norocul din nou.Citește articolul

Primăvara pe crestele Bucegilor

Primavara Bucegi Citește articolul

Revelion în Munții Rodnei

IMG_7074.JPG

 28 decembrie 2012 – 3 ianuarie 2013

Acum că tot vine vara, am ajuns (în sfârșit) să povestim despre un moment mai… răcoros. La sfârșitul anului trecut ne întrebam (ca mai toată lumea, de altfel) ce să facem de Revelion. Până la urmă am hotărât să mergem la o cabană din Munții Rodnei, alături de niște prieteni. Avea să fie primul revelion petrecut cu Ursul Trubadur.

Vremea rea ...

Citește articolul

Tură de iarnă în Munții Harghita

12 ianuarie 2013

Știm că a venit primăvara, dar mai avem să vă spunem câteva povești cu zăpadă :-). Revelionul petrecut în Munții Rodnei alături de Ursul Trubadur cerea o continuare pe măsură. Așadar ne-am întâlnit din nou după doar 10 zile, de data asta pentru o tură în Munții Harghita. Răsăritul soarelui ne-a prins lângă Ploiești. Ne-am continuat drumul spre Miercurea Ciuc, și câteva ore mai târziu ne opream în fața cabanei Pokat, la intrarea în stațiunea Harghita-Băi. Cu proprietara cabanei nu ne-am putut înțelege în limba română, dar nu din motivul la care vă gândiți acum: Karla este din Olanda, așa că discuțiile s-au desfășurat în limba lui Shakespeare (că la olandeză nu prea ne-am descurcat). Am luat la repezeală un mic dejun întârziat, apoi am luat rucsacii în spate și am pornit cu toții spre vârful muntelui.

Citește articolul

Schitul Pahomie

Schitul Pahomie

27 octombrie 2012

În pădurile care acoperă Munții Căpățânii, departe de orice așezare omenească, câțiva călugări trăiesc într-un schit singuratic. O poartă mare, cu turn, care ține loc și de clopotnița, întâmpina călătorul. În fața ei, o cruce înfiptă în munte străjuiește Izvorul Frumos, secat acum din cauza secetei. O biserică mică de piatră, văruita în alb și adăpostită sub o stâncă este loc de rugăciune pentru călugării care locuiesc aici. Schitul Pahomie a fost întemeiat de Pahomie monahul și Sava haiducul în anul 1520. Se pare că monahul Pahomie era de fapt boierul Barbu Craiovescu, care a zidit schitul în locul unde s-a ascuns de furia lui Mihnea cel Rău, care dărâmase cealaltă ctitorie a să, mănăstirea Bistrița. Constantin Brâncoveanu și-a legat și el numele de aceast loc, reparând biserica și chiliile în 1684. Se poate ajunge acolo mergând 11 kilometri pe un drum forestier care pleacă din satul Cheia (în apropiere de Băile Olănești).

Citește articolul

Din nou prin Bucegi

Sfinxul din Bucegi

4-5 august 2012

Intr-o dimineata insorita de august am plecat spre muntii Bucegi impreuna cu un grup de prieteni, pentru o plimbare de weekend. Din lipsa de mijloace de transport proprietate personala, am luat trenul accelerat (ahm… pardon: inter-regio) pana la Busteni. Calatoria a fost rapida si placuta, suficient cat sa ne faca sa uitam un episod trist legat de CFR, petrecut cu ceva ani in urma.

De la...

Citește articolul