Salina Ocnele Mari

Salina Ocnele Mari

14 aprilie 2013

Într-o duminică de primăvară ne îndreptam înapoi spre casă după un weekend petrecut alături de câțiva prieteni la Băile Olănești. Toată lumea a fost de acord că ar fi o idee bună să ne oprim pentru câteva ore ca să vizităm salina Ocnele Mari. Fosta mină de sare, una din cele mai mari din țară, este acum un obiectiv turistic cunoscut.

Sarea a fost exploatată la Ocnele Mari din cele mai vechi timpuri. Dacii au fost primii care au scormonit pământul în căutarea prețioasei substanțe. Arheologii presupun că în apropiere se afla una din cele mai importante cetăți din Oltenia, Buridava (cetatea Burilor, un trib dacic menționat în scrierile antice grecești), înconjurată de un întreg sistem de așezări fortificate. Romanii cantonați în castrul de la Stolniceni au continuat săpăturile. În perioada medievală exploatarea sării a devenit monopol domnesc, și a luat proporții în timpul lui Constantin Brâncoveanu.

Mina a fost închisă în urmă cu 60 de ani și a fost amenajată pentru tratament. Relativ recent sălile înalte și galeriile largi au fost (re)amenajate pentru turiști. Am avut de așteptat câteva minute până a apărut un microbuz cam ruginit care ne-a dus în adâncul pământului. Călătoria a durat 10 minute și fost lipsită de “senzații tari” precum cele oferite de liftul de la salina Slănic. Chiar la intrare ne-a întâmpinat o hartă a salinelor din România, făcută, bineînțeles, din sare. Ne-am oprit câteva minute ca să ne uităm la desene animate cu Tom & Jerry proiectate într-o mică sală transformată în cinematograf. Zonele de odihnă sunt amenajate cu mobilier rustic, dar nici turiștii mai activi nu suferă de plictiseală. Există aparate de fitness, un traseu de karting pentru copii, terenuri de fotbal, tenis sau basket, mese de biliard și tenis de masă. Ca în toate celelalte saline pe care le-am vizitat, un colț al minei a fost transformat în capelă. Ideea nu e rea, deși locul pare amenajat în grabă, cu ce s-a nimerit la îndemână. Merită menționat totuși că în capelă există și o bibliotecă plină cu cărți, pe care vizitatorii le pot răsfoi liniștiți.

La capătul galeriei principale se află un mic restaurant tip “împinge tava”. Din cauza că am ajuns la o oră destul de înaintată nu am mai găsit mare lucru de mâncat. Totuși n-am făcut mofturi și am lichidat rapid cele câtăva porții rămase. Alături se află o cramă care promite să nu-i lase dezamăgiți pe amatorii de vin.

Cum ajungi la salina Ocnele Mari?
Cu mașina: din Râmnicu Vâlcea pe DN67, apoi DJ 650.
Cu microbuzul: sunt curse frecvente din Râmnicu Vâlcea.

Informații utile:
Preț bilet: 17 lei
Program: Luni – Joi 9 – 15, Vineri – Duminică 9 – 17
Salina Ocnele Mari

IMG_9650.JPG

IMG_9671.JPG

IMG_9683.JPG

IMG_9695.JPG

IMG_9698.JPG

IMG_9733.JPG

IMG_9750.JPG

IMG_9765.JPG

IMG_9803.JPG

Alte fotografii aici.

Lăsați un răspuns

Puteți folosi tag-uri si atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>