Tenerife: Pico del Teide

14 mai 2012

Pico del Teide, cel mai inalt munte din Spania, este varful principal al vulcanului activ care se inalta maiestuos desupra insulei Tenerife. Inainte de venirea spaniolilor, bastinasii venerau vulcanul incununat de gheata si foc, pe care il numeau Tener Ife (Varful Alb), denumire care s-a extins apoi asupra intregii insule. Guanches credeau ca in interiorul muntelui traieste Guayota, zeul infernului. De-a lungul mileniilor, Pico del Teide a dus la inaltarea insulei Tenerife. Zona din jurul sau ofera un peisaj ciudat, cu roci torsionate, un loc devastat care uimeste si infioara deopotriva. Regiunea are statut de patrimoniu mondial, protejat de Unesco. Desi nu e foarte usor accesibil si nu ofera prea mult in afara varfului vulcanic, Pico del Teide este unul din cele mai vizitate obiective din Tenerife.

Ultima eruptie, destul de neinsemnata, a avut loc acum mai mult de 100 de ani, iar vulcanul se afla (pentru moment) in repaus. Pico del Teide era in eruptie cand Cristofor Columb a trecut pe langa insulele Canare, in drum spre Indiile de Vest (e un lucru stiut ca barbatii adevarati nu cer niciodata indicatii despre drum, asa incat Columb a nimerit in America). Marinarii au considerat eruptia o prevestire nefasta, si erau hotarati sa abandoneze calatoria, dar Columb a reusit sa-i convinga ca este de fapt un semn bun.

Muntele actual este doar o ramasita a vulcanului initial, mult mai mare, al carui con a explodat in timpul unei eruptii masive. Varful pe care-l vedem astazi a aparut de fapt in mijlocul unui crater mai vechi, lucru care se poate vedea usor de pe varf. Fragmentele cosului inconjoara varful intr-un inel de fose vulcanice numite Caldera de la Canadas. Zapada, ceata, si vantul puternic pot face ascensiunea destul de periculoasa pe timp . Totusi, in zilele calde de vara, se poate urca pe varf fie pe jos, in aproape 3 ore, fie cu telecabina, care rezolva aceeasi problema in doar 8 minute (pentru un pret modic de 25 de euro pentru o calatorie dus-intors).

Pentru ultima parte a traseului e nevoie de un permis special, care se poate obtine gratuit de pe situl rezervatiei (exista un numar limitat de vizitatori in fiecare zi). O singura poteca batatorita se strecoara de la statia de telecabina pana in varf, pe o panta abrupta, acoperita de grototis. Varful are 3718 metri inaltime iar ascensiunea rapida din statiunile de coasta, cu masina, si apoi cu telecabina, poate pune probleme persoanelor mai sensibile. In timpul iernii varful este acoperit cu zapada, care contrasteaza puternic cu raurile de lava intarita de culori diferite: portocaliu, purpuriu, rosu carmin, ocru si cenusiu. Lipsa de oxigen face urcusul destul de obositor. Peisajul nu este foarte atragator, si am dus dorul padurilor si pajistilor din muntii nostri. Pe masura ce ne apropiam de crater, in aer plutea un miros tot mai puternic de sulf, care da senzatia ca Pico del Teide e pus pe fapte mari. Din pacate am nimerit o zi in care norii acopereau cerul, iar vantul adusese din desertul african alti nori, de praf, asa ca n-am putut vedea nici macar insulele din jur. Am ghicit totusi tarmul insulei noastre, ne-am facut traditionala fotografie pe varf, apoi am pornit la vale printre bolovanii vulcanici.

La statia de telecabina ne-am oprit pentru masa de pranz, unde am luat un meniu de tipul “all you can eat”, nu neaparat pentru ca am fi mancat noi foarte mult, ci pentru ca ne-a permis sa testam mai multe feluri de mancare, de la paella si cartofi canarieni (niste cartofi copto-fierti cu sare, care se mananca cu tot cu coaja), pana la o specialitate foarte interesante din carne de iepure (a fost o schimbare binevenita de la peste si fructele de mare pe care le-am tot gustat pana acum). Ne-am urcat din nou in masina, cu gandul sa mergem spre Orotava, ca sa vedem Casa de los Balcones si Bananera El Guanche, o plantatie de banane despre care citisem in ghid lucruri foarte interesante. Din nefericire, toata dupa-amiaza am fost urmariti de ghinion. Cat timp drumul a fost la vale, masinuta noastra a mers minunat. Cum am inceput sa urcam, am descoperit ca… nu se mai poate. Cu chiu cu vai am ajuns la bananera de care povesteam, unde speram sa vedem bananierii si gradina de cactusi. Dupa ce am cautat-o aproape o ora am gasit-o… inchisa. Adica abandonata. Foarte dezamagiti, am plecat spre aeroport, sperand ca gasim acolo pe cineva ca sa rezolvam problema cu masina, care abia se mai misca. Le-am povestit ce-am patit, si ne-au schimbat masina fara comentarii cu un Ford Focus rosu ca focul. Seara se apropia, dar ne-am decis sa nu mergem spre sud tot pe autostrada, si am luat drumul prin centrul insulei, trecand din nou pe langa Pico del Teide, idee care ne-a permis sa admiram un apus minunat cu vulcanul pe fundal.

Informatii utile:
Permis de acces Pico del Teide 

Din aceeasi serie:
Tenerife, un colt de paradis tropical
San Cristobal de La Laguna
Los Gigantes
Masca, satul pierdut din Tenerife
Loro Park
Pico del Teide
Un safari submarin
La Gomera

Mai avem poze si aici.

View 2012 Tenerife in a larger map

3 comentarii la Tenerife: Pico del Teide

  • Diana  spune:

    Mirosea frumos acolo sus de te tineai de nas :D?

    • Apollo  spune:

      Foaaaaarte frumos… daca-ti place mirosul de sulf/oua clocite.

  • La Gomera  spune:

    […] Tenerife. Cei doi s-au intalnit la o sarbatoare si s-au indragostit. Cand si-au anuntat casatoria, vulcanul Teide de pe insula alaturata a inceput sa arunce lava, iar eruptia a fost intrepretata de familiile lor […]

Lăsați un răspuns

Puteți folosi tag-uri si atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>