La Gomera

Parcul National Garajonay

16 mai 2012

La Gomera este o mica insula, in apropeire de Tenerife. Ideea de a merge sa o vedem ne venise inca de acasa, atrasi de padurea de dafin din parcul national Garajonay. Initial voiam sa mergem pe cont propriu, dar drumul se anunta destul de complicat (trebuia sa inchiriem alta masina), iar costul nu era deloc prietenos. Salvarea a aparut sub forma unei excursii organizate de Atlantic Tours. Asadar ne-am rezervat biletele si ne-am prezentat la o ora foarte matinala in statia de autobuz, in asteptarea autocarului care sa ne duca in portul Los Cristianos.

La urcarea in masina am avut o mica surpriza: autocarul era populat de cateva zeci de batranei francezi, si ei foarte nedumeriti de prezenta “intrusilor”. Dupa vreo cativa kilometri am fost invitati sa schimbam autocarul, pe motiv ca francezii merg in alta parte (n-am gresit autobuzul, am optimizat traseul :-). Am primit biletele pentru feribot, urmand sa ne reintalnim in portul San Sebastian de La Gomera, la acelasi autocar. Nu ne asteptam sa plimbe autocarul pana acolo, dar nici nu ne-am suparat prea tare. Drumul a durat ceva mai putin de o ora, destul de rapid pentru cei 40 de kilometri parcursi. Feribotul era imens, si destul de confortabil, dar, pentru siguranta, n-am privit prea mult pe geam (desi de la distanta nu pare, valurile sunt destul de puternice in Atlantic).

Programul excursiei era alcatuit in asa fel incat vizitarea capitalei sa ramana la final. Ne-am urcat din nou in masina si am pornit pe drumurile inguste care serpuiesc pe coastele muntelui. Turismul a produs ceva transformari in La Gomera, un semn destul de evident fiind tunelurile care au inlocuit portiunile foarte inguste ale soselei, pe unde nu puteau trece autobuzele. Am facut o scurta oprire ca sa vedem vaile adanci care brazdeaza insula, si chiar un lac de acumulare inghesuit intr-o vale. Lucrul e cu atat mai ciudat cu cat pe toata insula nu exista nici un curs de apa permanent. Sursa principala din apa este umezeala din aer, care condenseaza noaptea pe pantele muntelui.

Los Cristianos

San Sebastian de la Gomera

La Gomera

Ca sa mai indulceasca putin drumul, ghidul ne-a povestit despre una din specialitatile insulei: mierea de palmier, care nu-i facuta de albine, ci de oameni, din seva care se scurge atunci cand sunt taiate ramurile copacului. Totusi, nu-i o meserie pentru oricine, pentru ca palmierul este protejat de lege, si poti ajunge usor la inchisoare in cazul in care copacul se usuca. Urmatoarea lectie a fost despre banane, principalul produs de export al insulei. Am aflat ca bananierul ajunge la 3 metri inaltime, dar traieste doar cateva luni. Dupa ce fructele sunt recoltate, se usuca si moare, iar alaturi apare un lastar nou, si ciclul se reia.

Pentru pranz ne-am oprit la un restaurant din centrul insulei, ocazie cu care am am facut cunostinta cu 4 tineri romani, care locuiesc insa in Olanda si Germania: Andrei, Irina, Bogdan si Alina. Am luat masa impreuna, am povestit, si la sfarsit ne-am despartit prieteni. Cat am stat la restaurant, am avut parte si de o demonstratie mai neobisnuita. Pe insula se foloseste (inca) o modalitate inedita de comunicare: fluieratul (el silbo). “Limbajul” poate fi folosit pentru comunicare la distante mari (avantaj usor de observat daca ne uitam la peisajul accidentat al insulei), dar dezavantajul principal este ca toata lumea aude ce ai de spus (de exemplu poti invita un prieten la masa, si ai sansa sa te trezesti cu 20). Fluieratul era folosit de guanches inainte de venirea spaniolilor, si “adaptat” mai tarziu pentru limba colonistilor. Elevii studiaza la scoala neobisnuitul limbaj, si pot fluiera in orice limba, desi cel mai bine suna totusi in spaniola.

Dupa ce am terminat de mancat, ne-am indreptat spre Parcul National Garajonay, inclus in patrimoniul Unesco. In timp ce soarele parjoleste tarmul sudic, pe muntele Garajonay predomina un climat umed si racoros. Ierburile salbatice, ferigile si lichenii cresc din abundenta, formand un covor gros peste bolovani. Pe pantele stancoase rezista ultimele paduri de dafin, un arbore specific insulelor Canare (din pacate o parte din ei au ars in incendiul din aceasta vara). Printre crengile zvelte si arcuite ale dafinilor am mai intalnit si smochini, care cresc aici in numar mare, alaturi de cateva sute de specii de flori.

Chiar la intrare sunt doua statui din lemn, care amintesc de o poveste tragica, asemanatoare cu cea a lui Romeo si a Julietei. Gara era o printesa din La Gomera, iar Jonay – un print din Tenerife. Cei doi s-au intalnit la o sarbatoare si s-au indragostit. Cand si-au anuntat casatoria, vulcanul Teide de pe insula alaturata a inceput sa arunce lava, iar eruptia a fost intrepretata de familiile lor ca un semn rau (bastinasii guanches credeau ca acolo locuieste zeul infernului), si i-au obligat sa se desparta. Cei doi tineri s-au refugiat pe cel mai inalt varf de pe insula, si, incoltiti de urmaritori, si-au luat viata. Ghidul ne-a lasat sa exploram padurea in voie, timp de vreo 30 de minute (sincer sa fiu speram la ceva mai mult). Ne-am plimbat pe potecile amenajate, printre dafinii inalti, acoperiti de muschi. N-am luat nici o frunzulita cu noi, am fost avertizati ca unele specii sunt otravitoare. Laura m-a grabit spre masina, cu gandul sa nu plece fara noi. Am ajuns (oarecum) la timp dar… lipseau inca doua persoane. I-am asteptat ce i-am asteptat, apoi ghidul a plecat sa-i caute, si i-a gasit in sfarsit, rataciti in padure, dupa inca vreo jumatate de ora (pacat ca am petrecut-o in masina si nu in parc).

Am mai facut o ultima oprire langa niste stanci foarte spectaculoase, ramasitele unor vechi conuri vulcanice. La fel ca si Tenerife, La Gomera este o insula vulcanica. Aici insa, muntii nu mai arunca lava de multe mii de ani. In timp, peretii craterelor s-au erodat, iar lava intarita din interior, mult mai dura, a ramas sub forma unor bolovani imensi, cu un echilibru incert. Desi stancile pare aproape verticale, varfurile lor erau locurile preferate de bastinasii guanches pentru ceremonii religioase.

Parcul National Garajonay

Parcul National Garajonay

Parcul National Garajonay

Parcul National Garajonay

Parcul National Garajonay

Parcul National Garajonay

Parcul National Garajonay

Parcul National Garajonay

In sfarsit, ne-am intors in portul San Sebastian, dar pana la plecarea vaporului mai aveam ceva timp. L-am folosit pentru o plimbare prin oras, unde am vazut turnul Conde, una din primele cladiri ridicate pe insula, si singura care s-a pastrat pana astazi. Dupa ce guvernatorul Hernán Peraza a fost executat de guanches (pentru ca rapise o fata dintr-un sat), sotia sa, Beatriz de Bobadilla, s-a baricadat in acest turn pana cand au sosit ajutoare din celelalte insule. In apropierea turnului se afla casa in care a locuit Cristofor Columb, ce-i drept pentru o scurta perioada de timp. In drum spre Indiile de Vest, el s-a oprit pentru cateva zile pe La Gomera, pentru a-si reface rezervele de apa si mancare. S-a intalnit insa cu Beatriz de Bobadilla, ramasa guvernator in locul sotului ei, si s-a amanat planurile cu vreo luna. In curtea interioara se afla fantana din care marinarii au luat apa, dar acum este colmatata si cam murdara.

San Sebastian de La Gomera

San Sebastian de La Gomera

Fantana lui Columb

 

Turnul Conde

Drumul cu vaporul inapoi spre insula noastra l-am petrecut tot in compania noilor nostri prieteni. Un autocar ne-a dus inapoi la hotel, unde am profitat de timpul ramas pentru o baie in piscina. Ne-am indreptat apoi spre o micuta plaja cu nisip negru, unde am privit apusul soarelui in ocean, in ultima noastra seara in Tenerife.

 

Informatii utile:

Noi am cumparat excursia de la Atlantic Tours, cu vreo 50 de euro de persoana (vapor + transport autocar hotel-port-hotel + tur La Gomera + pranz la restaurant). Nu le-am gasit site-ul, desi pareau o companie mare.

Feribot: Fred-Olsen sau Naviera Armas – biletul costa in jur de 60 de euro dus-intors, dar variaza in functie de perioada.

Avion: Binter Canarias – biletul costa in jur de 100 de euro dus-intors (de la aeroportul Tenerife Norte)

Din aceeasi serie:
Tenerife, un colt de paradis tropical
San Cristobal de La Laguna
Los Gigantes
Masca, satul pierdut din Tenerife
Loro Park
Pico del Teide
O calatorie cu submarinul in adancul oceanului
La Gomera

Mai avem poze si aici.

View 2012 Tenerife in a larger map

6 comentarii la La Gomera

  • Mira  spune:

    Ce locuri frumoase ati vazut! Sa te plimbi printr-o padure de dafini chiar ca este o experienta de neuitat… mai ales pentru cei rataciti 😀

    • Apollo  spune:

      E destul de neobisnuit sa vezi in copac frunzele care de obicei ajung prin mancare 🙂

  • destinatii exotice  spune:

    Seperbe fotografiile. Cred ca a fost o vacanta de vis.

    • Apollo  spune:

      Asa este, ne amimntim cu mare placere. Multumim pentru vizita.

  • www.aatravel.ro  spune:

    Gomera este o insula superba, din pacate mult prea putin cunoscuta, majoritatea turistilor alegand direct tenerife. Insa, poate e mai bine asa, daca ar fi asaltata de turisti probabil si-ar pierde mult din farmec.

    • Bogdan  spune:

      Intr-adevar, turistii aleg in general Tenerife, poate si din cauza accesului mai facil si a numarului mare de locuri de cazare. Pe de alta parte, nici La Gomera nu duce lipsa de vizitatori: pe feryboat-ul spre San Sebastian erau cateva zeci de autocare.

Lăsați un răspuns

Puteți folosi tag-uri si atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>