Povestea unei delegații la Berlin

Poarta Brandemburg

25-27 martie 2012

Povestea de astazi incepe cu o mica aventura: un zbor anulat. Trebuia sa plecam duminica in delegatie la Berlin, cu escala la Praga. Zborul de legatura a fost anulat, si am primit in schimb bilete la KLM, asa ca am mers de la Bucuresti la Berlin cu o mica oprire la Amsterdam. In fond, trebuie sa privim intotdeauna partea pozitiva: bine ca n-au facut escala la Sidney. Am ajuns la hotel cam tarziu, si am luat cina. Cheful de plimbare scazuse aproape de 0, mai ales din cauza orei inaintate.


Amsterdam

A doua zi am plecat de la servici cu gandul sa exploram putin Berlinul. In Berlin sunt de fapt doua orase, si cu 20 de ani in urma erau chiar doua tari, separate de zidul Berlinului. Din cel mai cunoscut simbol al razboiului rece nu a mai ramas astazi aproape nimic. Odata cu reunificarea Germaniei, zidul a fost demolat, iar in locul fasiei mortii, impanzita de mine si pazita cu mitralierele au aparut piete moderne, cladiri si bulevarde. Unul din putinele locuri unde zidul nu a fost disturs este East Side Gallery. Din pacate era cam departe, si timpul scurt nu ne-a permis sa ajungem pana acolo.

Ne-am oprit asadar la Poarta Brandemburg (Brandemburg Tor), un alt simbol al Berlinului. Trecerea prin poarta din Berlinul de est in Berlinul de vest mi s-a parut un gest aproape simbolic, stiind ca acum 20 de ani te putea costa viata. Poarta a fost construita la sfarsitul secolului 18 pentru a simboliza pacea, iar statuia de deasupra o reprezinta pe zeita romana Victoria (intre noi fie vorba, parca pacea si victoria nu prea se potrivesc). Cand Napoleon a invins Prusia, statuia a fost mutata la Paris, dar a revenit 8 ani mai tarziu, cand germanii au ocupat Parisul. Chiar langa poarta e un mic birou unde poti lua o viza pentru trecerea in Berlinul de vest. Bineinteles, e doar o smecherie pentru turisti, si nici nu mi-e clar daca e legal sa pui astfel de stampile in pasaport.

Poarta Brandemburg

Poarta Brandemburg

Poarta Brandemburg

Catalin si Apollo, in Berlinul de vest

In apropiere se afla Parlamentul Germaniei (Reichstag). Cladirea imensa facea parte din Berlinul de vest, dar se afla la doar cateva zeci de metri de zidul Berlinului. A fost constuit la sfarsitul secolului 19, si a fost grav avariat de un incendiu in 1933. Bombardamentele din al doilea razboi mondial au continuat distrugerile, iar cladirea nu a fost reparata. Germania de Vest (RFG) avea capitala la Bonn, dar parlamentul se intrunea la Berlin, o data in fiecare an, pentru a arata ca Berlinul este considerat capitala Germaniei. Ceremoniile care marcat reunificarea tarii s-au tinut aici pe 3 octombrie 1990. Cladirea a fost reparata, iar domul prabusit a fost refacut cu pereti de sticla.

Parlamentul Germaniei (Reichstag)

Parlamentul Germaniei (Reichstag)

Gara centrala din Berlin

sediul guvernului

Am luat metroul spre gara centrala a orasului, o constructie impresionanta din sticla si otel, data in folosinta cu doar cativa ani in urma, si de acolo spre biserica memoriala Kaiser Wilhelm. Biserica din secolul 19 a fost aproape distrusa in urma unui raid aerian in timpul razboiului. Locuitorii capitalei s-au opus planurilor de demolare, asa ca ramasitele turnului au fost pastrate alaturi de biserica noua, o cladire cu un aspect foarte modern, oarecum nepotrivit pentru un lacas de cult. Spre dezamagirea mea, biserica veche este in renovare, iar in jurul ei a fost construita o alta cladire “ambalaj” care sa o protejeze pana la terminarea lucrarilor. Am incheiat seara la un restaurant chinezesc, unde am gustat ceva ce suna a “rata crocanta”.

Biserica memoriala “Kaiser Wilhelm”

Ca o impresie foarte subiectiva, desi Berlinul e considerat un oras turistic, mi s-a parut mai putin “prietenos” decat Stuttgart (spre exemplu), in special din cauza sistemului de transport. M-a surprins lipsa scarilor rulante si a lifturilor la metrou, dar si distantele mari prin tunelurile de legatura intre statii (chestiile astea conteaza mult cand ai bagaje cu tine).

Ziua urmatoare am petrecut-o tot la birou. Spre seara ne-am indreptat spre hotel, cu gandul sa ne luam bagajele si sa plecam spre aeroport. Am ajuns insa ceva mai repede decat am socotit, asa ca am mai ramas putin prin oras, ca sa mai facem niste poze. Ne-am oprit la Alexanderplatz, zona centrala a Berlinului de est. Pe o latura a pietei se afla Primaria Rosie, iar in mijloc un imens turn de televiziune, care masoara “numai” 368 de metri (este cea mai inalta cladire din Germania), dotat cu un restaurant rotitor. Acesta era unul din locurile unde locuitorii Germaniei Democrate (intotdeauna mi s-a parut ca numele nu era potrivit pentru o tara comunista) veneau sa priveasca spre Berlinul de vest. In apropiere se afla insula muzeelor, aflata in patrimoniul Unesco. In afara de muzee, pe care le-am admirat doar de afara, pe insula se mai afla o cladire interesanta: catedrala (Berliner Dom). O privire scurta pe afara si cateva fotografii au fost tot ce am reusit sa facem in cele cateva minute pe care le-am avut la dispozitie.

Turnul de televiziune din Berlin

Primaria rosie

Fantana lui Neptun

Catedrala (Berliner Dom)

Catedrala (Berliner Dom)

Galeria nationala veche

Ziua s-a incheiat la aeroport, cu o goane nebuna prin terminal in cautarea unei porti de imbarcare care bineinteles ca se afla… la alt terminal. Cunoscuta organizare germana a esuat lamentabil de data asta, pentru ca dupa greva de dimineata au “omis” sa scrie pe afisaj si indicativul terminalului. In final am decolat spre Praga cu cel mai mic si mai zgomotos avion cu care am zburat vreodata (un tantar cu 21 de locuri), si mai departe spre Bucuresti.

Mai avem poze si aici.

View 2012 Berlin in a larger map

14 comentarii la Povestea unei delegații la Berlin

  • Liliana  spune:

    Şi eu tot în martie am fost la Berlin, în delegaţie şi tot aşa gri şi mohorât şi golaş era. Mie mi-a rămas în minte drept un Berlin ud, cu un anumit farmec.

    • Apollo  spune:

      Pentru mine n-a fost ud, dar a fost rece si agitat 😀
      N-am fost in aceeasi perioada, nu-i asa?

    • Liliana  spune:

      Ah, nu, eu în 2009. Însă tot luna martie …

    • Apollo  spune:

      M-am linistit 🙂

  • Vulpita  spune:

    Ce poze frumoase! … imi doresc de mult da vizitez Berlinul!

  • alicee  spune:

    eu vreau sa ajung la Berlin mult de tot! Nici nu stiu exact de ce, probabil fiindca imi doresc Germania, mult, si atunci sper sa vad cam toate orasele mari! :))

    • Apollo  spune:

      In cazul asta iti trebuie vreo luna… ca Germania are multe orase mari. Dar o sa fii surprinsa cate iti pot oferi si oraselele mici.

  • Traveling Hawk  spune:

    Apus frumos, vazut din avion! Berlinul (fost de Est) nu pare sa se fii schimbat prea mult fata de acum vreo 30 de ani, in afara unor zugraveli…

    • Apollo  spune:

      Interesant e ca din avion se vede clar diferenta dintre Berlinul de Est si cel de Vest. Berlinul de Est mi-a amintit oarecum de Bucuresti.

  • Mira  spune:

    Eu nu m-as fi suparat daca faceam o escala la Sydney 😉 Una de vreo doua saptamani… Chiar daca nu ai prins un Berlin vesel si insorit, orasul este minunat, cu siguranta ai ce vedea si ce face acolo.

    • Apollo  spune:

      Cred ca ma voi intoarce acolo, poate atunci n-o sa mai fiu asa grabit.

  • Alexandru Ionut  spune:

    Superb berlinul am locuit acolo timp de 4 luni si prins primavara-vara acolo si este suberb. Am gasit bilete si am vizitat cam tot ce e de vizitat in berlin si m`as duce iar si maine. Cel mai frumos este in lunile mai-iunie canu nu este nici foarte cald nici frig este perfect de plimbat

Lăsați un răspuns

Puteți folosi tag-uri si atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>