Spre Grecia!

6-8 septembrie 2008

Halkidiki… un loc foarte cunoscut romanilor, care aleg Grecia pentru cateva zile de vacanta la mare. Halkidiki este o peninsula cu trei brate (Kassandra, Sithonia si Muntele Athos), un taram legendar locuit intai de traci, apoi de eleni. Miturile Greciei povestesc ca in aceste locuri s-a dat lupta pentru stapanirea pamantului intre zeii din Olimp si giganti.
Zilele trecute am dat intamplator peste pozele facute in vacanta acum cativa ani. Ne-am adus aminte cu placere de marea albastra, de plaja aurie, de padurile de pin care coboara pana pe tarm, de leandrii infloriti si palmieri… Si mi-am dat seama ca n-am povestit nimic despre toate astea. Asadar vom corecta greseala in urmatoarele zile.

Intr-o dimineata de septembie, pe cand soarele inca nu rasarise, ne urcam in masina cu destinatia Afitos. Am pornit spre Giurgiu, am trecut podul si am stat la o coada luuuuunga ca sa cumparam vigneta pentru Bulgaria (5 euro pentru 7 zile). Am urmat drumul spre capitala vecinilor bulgari (apropo, avem si un articol cu sfaturi de calatorie aici), am trecut prin oras (pe vremea aia soseaua de centura a Sofiei era numai cratere, intre timp am auzit ca ar fi reparat cate ceva la ea) si am stat la alta coada ca sa iesim din Sofia . Atat grecii cat si bulgarii construiau autostrazi spre vama, asa ca in curand cred ca drumul va fi scurtat sensibil). Pe crestele muntilor care separa Bulgaria de Grecia se vedeau o multime de generatoare eoliene. Vamesii greci nici nu s-au obosit sa ne mai verifice pasapoartele, si ne-am continuat linistiti drumul spre Salonic. Ne-am oprit cateva minute la o benzinarie, si am constatat ca alaturi de noi mai sunt o multime de compatrioti, mai mult sau mai putin educati. Punand (in mod gresit, evident) Salonicul in aceeasi categorie cu Bucurestiul si Sofia, am evitat soseaua de centura si am intrat prin oras, ca sa iesim jumatate de ora mai tarziu pe drumul expres spre Kassandra. Drumul avea limitare de 80km/h, si cel mai incet mergeam noi (aveam cam 100), si o babuta, care in final s-a plictisit sa stea in spatele nostru si ne-a depasit cum a putut mai repede.

In sfarsit, dupa aproape 12 ore de la plecarea din Bucuresti ajungeam la Afitos. Aici alta nebunie: aveam rezervare la hotel, dar nu-l gaseam. Pe voucher la adresa era trecuta doar localitatea. Am lasat-o pe Laura sa se joace cu o pisicuta, iar eu am plecat prin statiune, in speranta ca Fortuna ma va ajuta sa nimeresc unde trebuie (daca tot am ajuns in tara zeilor). Dupa cateva minute norocul mi-a suras. Bineinteles ca aventurile nu s-au terminat aici… ca nu mai stiam unde-am lasat masina si pe Laura. Pe scurt, mi-a luat 10 minute sa ajung de la masina la  hotel, si 30 ca sa-mi amintesc drumul inapoi. In sfarsit, cand sa ne cazam, dam in alta problema: nu ne gaseau rezervarea. Dupa 800 de kilometri si 12 ore de condus, doar asta ne mai lipsea. Pana la urma, dupa o discutie luuuunga, plina de “nu se poate”, domnisoara de la receptie ne-a aratat lista cu rezervari, unde am reusit sa identificam cu mare bucurie numele verisoarei Laurei. Ea ne ajutase cu cazarea, numai ca dintr-o greseala, hotelul inregistrase camera pe numele ei. Bucurosi ca totul s-a terminat cu bine, ne-am lasat bagajele am luat-o usor spre plaja, unde ne-am relaxat pentru tot restul zilei.

Dimineata urmatoare am petrecut-o tot la plaja, asta dupa ce ne-am oprit sa cumparam cate o palarioara de soare, ca am fost suficient de inspirati ca sa plecam de acasa fara ele. Micul dejun l-am luat la hotel. Pe terasa era amenajat un bufet suedez cu de toate, pazit (nu fara motiv, dupa cum aveam sa vedem singuri) de gazdele noastre. Mai mult de jumatate din oaspeti erau romani, si multi dintre ei incercau fara nici un stres sa “recolteze” in sacose cantitati de mancare care noua ne-ar fi ajuns pentru 3 zile. La pranz foamea nu ne indemna prea tare, dar am zis ca nu-i bine totusi sa stam o zi intreaga nemancati. Am comandat o salata greceasca, pe care n-am reusit s-o dovedim impreuna, asa ca pentru restul concediului am sarit cu gratie peste masa principala a zilei.

Spre seara am luat din nou masina si am facut o plimbare prin statiunile din zona. Am gasit pe drum cateva indicatoare turistice care duceau spre niste situri arheologice. Dupa cum probabil va asteptati, n-am rezistat tentatiei, dar din pacate ne-am ratacit pe drum si n-am gasit nimic, asa ca am luat statiunile la rand, ca sa vedem si noi cum se prezinta litoralul Greciei. Desi nu putem scrie cuvintele “Grecia” si “racoare” in aceeasi fraza, plajele aveau aspect de “extrasezon”, adica erau surprinzator de libere. In orase am vazut o multime de magazine care vindeau haine de piele la preturi relativ mici, fata de cele cu care eram obisnuiti acasa.
Am ajuns pana la capatul bratului Kassandra, in satul Paliuri, unde am admirat un apus superb (atat de mult l-am admirat ca am uitat sa-i facem poze). Pe drumul de intoarcere am gasit un mic golf, unde era ancorata o corabie cu panze, pe care aveam s-o revedem foarte curand.

– va urma –

Din aceeasi serie:
Spre Grecia!
Muntele Athos
Salonic (partea 1)
Meteora
Dion
Olimp
Salonic (partea 2)

Mai multe poze aici:

2008-09 Grecia

View 2008 Grecia Obiective in a larger map

 

View 2008 Drum Grecia in a larger map

12 comentarii la Spre Grecia!

  • Traveling Hawk  spune:

    Grecia e frumoasa, cred, oriunde. Astept urmarea povestirii voastre despre Halkidiki, unde n-am fost. Sper sa ajung si eu sa povestesc pe blogul meu despre locurile pe unde am fost eu. Oricum, ramane o destinatie buna pentru noi, mai ales in iunie sau septembrie. Nu-mi place aglomeratia, iar la mare ea mi se pare chiar un sacrilegiu.

  • Apollo  spune:

    In septembrie mi s-a parut chiar liber, oricum mult mai bine decat e la noi in sezon. Bine, la noi e si mai liber in septembrie, doar ca ploua si sunt 15 grade 😀

  • VertAnge  spune:

    Seria aceasta de articole trebuie sa o salvez. M-am apucat sa fac planuri pe termen lung si in vara lui 2013 am de gand sa vad cat se poate de mult din Grecia, asa ca orice sfat si recomandare culese din textele tale imi vor fi de folos (relativ) curand. 🙂

  • Apollo  spune:

    Ma bucur ca o sa-ti folosearca 🙂
    Si noua ni s-a facut dor de Grecia, cred ca o sa ne intoarcem curand.

  • Ioana  spune:

    Am fost in Halkidiki pe bratul Sithonia, am gasit pe Google Earth niste locuri si plaje mai putin cunoscute si umblate si dusi am fost :-). Am dormit la o viluta cu o curte imensa, plina de leandri in floare, si am avut o plaja intreaga numai pentru noi…am amintiri foarte frumoase legate de Sithonia 🙂

  • alicee  spune:

    Eu nu am ajuns in Grecia, dar despre Halkidiki am auzit numai de bine! astept mai multe impresii in articolele urmatoare

  • Apollo  spune:

    @Ioana: si noua ne-a placut foarte mult. De fapt Grecia a fost prima noastra vacanta mai lunga in afara Romaniei. Planuim sa ne intoarcem, dar de data asta as face un tur al Greciei, ca sa vedem mai multe locuri.

  • Apollo  spune:

    @Alicee: si eu care credeam ca toata lumea a fost in Grecia 🙂

  • Muntele Athos  spune:

    […] aceeasi serie:Spre Grecia!Muntele AthosSalonic (partea 1)MeteoraDionOlimpSalonic (partea […]

  • Muntele Olimp  spune:

    […] aceeasi serie:Spre Grecia!Muntele AthosSalonic (partea 1)MeteoraDionOlimpSalonic (partea […]

  • Andrei Pop  spune:

    Salutare,

    As vrea si eu sa adaug cateva informatii utile legate de drum 🙂

    – Ultima alimentare cu carburant din Bulgaria, se face la OMV-ul din Sandanski (este ultimul din Bulgaria). Economie vizibila la benzina (intre bg si gr).

    – Pe partea cu Makaza este mai scurt drumul fata de cel clasic prin Kulata.

    – Taxe de autostrada nu sunt (cu toate ca exista un punct de colectare, acesta se poate pune in functiune oricand).

    Andrei

    • Bogdan  spune:

      Multumim pentru completari!

Lăsați un răspuns

Puteți folosi tag-uri si atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>