Croația – episodul 11: Spre casă prin Muntenegru și Serbia

9 – 11 septembrie 2010

De dimineata am luat micul dejun pe balconul camerei noastre, care avea o minunata vedere spre mare, lucru pe care nu-l observasem seara cand am venit. Ne-am intors la Dubrovnik pentru o scurta (speram eu) sesiune de cumparaturi, completata de o vizita la catedrala si in port. Ca o paranteza, preturile la suveniruri sunt aici mai ridicate decat in orice alt oras pe care l-am vizitat in Croatia, asa ca daca nu vreti neaparat ceva pe care sa scrie “Dubrovnik”, mai bine faceti cumparaturi in alta parte. Am profitat de vremea insorita ca sa ne mai plimbam putin prin oras. Ramasi fara kune, am cautat o casa de schimb valutar. La iesire ne astepta o mica surpriza: Marius si Charlotte ne vazusera intrand, si n-au ratat ocazia de a ne saluta. Era deja a treia oara cand ne intalneam cu ei, total intamplator. Ajunsi inapoi acasa si privind pozele, am constatat ca de fapt era a patra oara: cand am vizitat lacurile Plitvice, inainte sa facem cunostinta, erau chiar in fata noastra, si apar intr-una din pozele noastre. Ne-am bucurat mult de intalnirile cu ei, ne-au facut cu siguranta vacanta mai placuta si mai interesanta.

Dubrovnik

Dupa pranz am parasit Dubrovnikul si am inceput lungul drum de intoarcere spre casa. Am trecut in Muntenegru, o mica tara care si-a castigat de curand independenta fata de Serbia. Am platit o taxa de drum de 10 euro, valabila un an, si ne-am indreptat spre Budva, unde aveam sa dormim in acea noapte. Pentru ca deja era tarziu, am renuntat sa mai vizitam orasul Kotor (inscris si el pe lista Unesco), aflat pe marginea celui mai sudic fiord european. Am traversat fiordul cu bacul, pentru o suma modica de 2 euro (apropo, Muntenegru a renuntat la dinari si foloseste Euro). Dimineata am luat din nou un mic dejun copios la hotel, apoi am pornit la drum spre Romania. Dupa ce am traversat capitala, Podgorica, ne-am oprit ca sa cumparam niste smochine ca sa le ducem acasa. Cei 300 de km, cat erau pana la granita cu Serbia ne-au luat aproape 6 ore, din cauza limitarilor (de multe ori nejustificate) de viteza. Bineinteles ca unde era un semn cu restrictie, era si un echipaj de politie care-l pazea cu radarul (n-am vazut in viata mea atatia politisti la un drum asa de scurt). Pana la granita am admirat muntii inalti si impaduriti care acopera cea mai mare parte a tarii. Drumul serpuieste de-a lungul raurilor si trece prim mai multe tunele. La unul din ele am avut ghinion sa fim in spatele unui camion care transporta lemne. Incarcatura insa depasea inaltimea regulamentara, asa ca la intrarea in tunel a imprastiat jumatate din incarcatura pe sosea, si a trebuit sa mai asteptam un pic pana cand soferul a eliberat drumul. Dupa ce am intrat in Serbia a inceput o ploaie torentiala, care ne-a insotit pana aproape de Belgrad. Drumul era in stare excelenta, mai putin o portiune de vreo 10 km in munti, unde se asfalta, si din cauza asta se circula pe o singura banda. Am ales drumul spre Pancevo, ca sa nu mai trecem prin capitala. Alegerea s-a dovedit inspirata, pentru ca drumul care mergea direct catre granita (si era inchis cand am trecut cu doua saptamani in urma spre Zagreb) era acum proaspat asfaltat. La trecerea frontierei ne astepta o surpriza mai putin placuta: cateva zeci de masini asteptau controlul la vama sarbeasca. Dupa vreo ora, in care cei din fata au fost perchezitionati in cautare de tigari, a venit si randul nostru. Sefa de post ma intreaba plicitsita: “Voi ce-aveti?”. Raspund, un pic surprins: “Nimic! Venim din Croatia, din concediu.” In secunda doi ne-a facut semn sa plecam. Probabil ca nu faceam parte din “publicul tinta”. Ne-am oprit din nou sa dormim la Oravita, la matusa mea, care ne astepta cu bratele deschise.

In ultima zi de concediu ne-am facut timp sa vizitam putin Oravita. Alaturi de Breaza, este unul din locurile de care ma leaga cele mai placute amintiri. Din pacate amintirile nu prea mai seamana cu realitatea. Pe vremea copilariei mele, orasul era plin de viata. Acum pare aproape parasit. Lipsa locurilor de munca a facut ca multi sa se mute in orase mai mari, la Resita, Timisoara, Bucuresti, sau chiar in alte tari. Din Oravita copilariei mele n-a mai ramas decat casa matusii si a unchiului meu, si podul peste rau, pe care trece in fiecare dimineata trenul spre Iam (cea mai veche cale ferata din tara). Teatrul, construit dupa modelul celui din Viena, cel mai vechi din tara, pe scena caruia s-a aflat cu multi ani in urma si Mihai Eminescu, a fost transformat in muzeu. Ca si orasul, si-a pierdut pentru totdeauna gloria de odinioara.

Aici se incheie si calatoria noastra in tara celor 1000 de insule. Ne-am indragostit de Croatia. Lacurile cristaline, muntii inalti, marea limpede, castelele si orasele medievale dau acestui loc un farmec aparte. Sper ca v-am convins ca merita sa bateti drumul pana acolo.

Din aceeasi serie:

Partea 1: Tara celor 1000 de insule

Partea 2: Drumul spre Zagreb

Partea 3: Zagreb

Partea 4: Castelele din Zagorje (Veliki Tabor, Trakoscan, Varazdin)

Partea 5: Istria (Porec, Rovinj, Fiordul Lim)

Partea 6: Pula si insula Krk

Partea 7: Lacurile Plitvice

Partea 8:  Nin, Zadar, Sibenik

Partea 9: Trogir si Split

Partea 10: Dubrovnik

Mai multe poze gasiti aici:

2010-09-08 – 11 Dubrovnik

View 2010 Croatia Drum in a larger map

Etichete:  ,

18 comentarii la Croația – episodul 11: Spre casă prin Muntenegru și Serbia

  • Liliana  spune:

    Unde e biserica din ultima poza?

  • Apollo  spune:

    In Oravita. Daca-mi amintesc bine este biserica ortodoxa.

  • Mihai  spune:

    Superba poza cu molia, la fel si cea cu trandafirul.
    Imi plac pozele, la mai multe si mai frumoase.

  • Laura  spune:

    Multumim Mihai! 🙂

  • Traveling Hawk  spune:

    De acord cu voi! Am fost deja de 3 ori in Croatia si inca planuim sa mai mergem: e aproape, nu e atat de scump si e civilizat! Ne simtim foarte bine acolo.

    Pacat ca nu ati putut opri macar o ora in Kotor, sa vedeti orasul vechi. Poate altadata fiindca, presupun, si voi veti mai merge in Croatia:)

  • VertAnge  spune:

    Multumesc frumos pentru calatoria virtuala pe care mi-ati oferit-o!
    Prin ochii vostri, m-am indragostit si eu de Croatia.

  • Dudian  spune:

    Foarte frumos serialul vostru, la fel ca şi Croaţia. Am fost o singură dată, în 2007, şi sper să recidivez cât mai curând…am şi eu o curiozitate (destul de practică): cam cât v-a costat toată plimbarea, dacă nu e confidenţial?:)

  • Apollo  spune:

    @ Traveling Hawk: da, cu siguranta vom mai merge, si atunci vom rezerva cateva zile pentru Muntenegru.

    @ VertAnge: Ne bucuram ca ti-a placut. Inseamna ca n-am scris degeaba 🙂

    @ Dudian: 300 euro benzina, 600 de euro cazarea (12 nopti, camera dubla), mancare si distractie sa zic inca vreo 500 de euro (socoteala e pentru 2 persoane).

  • nickro  spune:

    Eu vreau postari mai dese… Imi plac mult relatarile voastre si imi starnesc cheful de Voyage, voyage :)!

  • Apollo  spune:

    @ nickro: sa vedem ce putem face. Din pacate timpul disponibil e destul de putin, dar vom incerca 🙂

  • Cosmin Belenesi  spune:

    Salut, duminica dimineata plec cu masina, asa pe nepusa masa in Split via Serbia si apoi Bosnia-Hercegovina. AM cateva intrebari in legatura cu traseul tau:
    1. unde era mai ieftina motorina sau benzina (Croatia, Serbia sau BosniaHercegovina)?
    2. Cum se platesc taxele de drum pe ruta Serbia-Bosnia-Croatia? Exista un sistem cu vinete, se plateste la intrarea pe autostrada acolo unde e cazul sau au puse taxele de drum in pretul combustibilului?
    3. Cam care ar fi indicatiile in ceea ce priveste condusul prin cele 3 tari? Ma refer aici la eventuale deasiri ale vitezei legale, reguli de circulatie, chichite cu care te agaseaza politia, imi zicea cineva ca i-au oprit sarbii la vama cu Romania si le-au cerut ceva dovada ca asigurarea din Ro are acoperire si in Serbia, in caz contrat asigurare pe loc 100 euro.

    Ms anticipat.

  • Apollo  spune:

    Salut Cosmin,
    Am fost plecat din Bucuresti si nu am avut acces la internet, asa ca iti pot raspunde abia acum.
    1. Noi am alimentat doar in Croatia. Am evitat benzinariile din Serbia si Bosnia pentru ca n-am vrut sa schimbam dinari si marci. Din cate imi amintesc, in Serbia era o idee mai ieftin (nu bag mana-n foc).
    2. Nu se plateste vigneta. Doar autostrazile sunt cu plata. La intrare iei un tichet, iar la iesire iti zice cat ai de plata. Se poate plati fara probleme in euro.
    3. La intrarea in oricare tara trebuie sa prezinti cartea verde (care e un fel de RCA international) valabila in tara respectiva. De cativa ani cartea verde se incheie odata cu RCA-ul, dar nu are neaparat valabilitate in toata Europa (trebuie sa verifici ce tari sunt “barate” pe formularul verde.
    3. Incearca sa respecti limitele de viteza (50, 80, 120) – au camere si radare fixe. In caz de accident, oricat de usor trebuie neaparat sa chemi politia. Noi n-am avut nici un fel de probleme…

  • Mirel Matyas  spune:

    Frumos articolul (de fapt intreg serialul) despre Croatia. Felicitari! Mi-am amintit cu placere de concediul din vara trecuta cand am vizitat Plitvice, Trogir, Sibenik, Dubrovnik, Split si Zagreb. O tara minunata cu locuri deosebite.

    • Apollo  spune:

      Ne bucuram ca ti-am trezit amintiri placute 🙂

  • Croatia – episodul 10: Dubrovnik  spune:

    […] Partea 11: Spre casa prin Muntenegru si Serbia […]

  • Croatia – episodul 6: Pula si insula Krk  spune:

    […] Partea 11: Spre casa prin Muntenegru si Serbia […]

  • Croatia – episodul 9: Trogir si Split  spune:

    […] Partea 11: Spre casa prin Muntenegru si Serbia […]

  • Croatia – episodul 7: Lacurile Plitvice  spune:

    […] Partea 11: Spre casa prin Muntenegru si Serbia […]

Lăsați un răspuns

Puteți folosi tag-uri si atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>