Croația – episodul 10: Dubrovnik

8 septembrie 2010

Dimineata am parasit Split-ul si ne-am indreptat spre ultima destinatie a calatoriei noastre, Dubrovnik. Autostrada nu e terminata, asa ca am pornit tot pe drumul de coasta. Decizia n-a fost foarte inspirata pentru ca undeva in fata noastra a avut loc un accident, si toata circulatia a fost oprita. In sfarsit, dupa vreo ora si jumatate ne-am pus din nou in miscare. Am constatat ca autostrada deja era ceva mai lunga decat arata pe harta noastra, semn ca oamenii chiar sunt pusi pe treaba.

Dubrovnik-ul este despartit de restul Croatiei. Ca sa ajungi acolo dinspre nord trebuie sa traversezi o fasie de vreo 10 km din Bosnia-Hertegovina, care are si ea un orasel la mare. Din cauza ca Bosnia nu a fost de acord sa permita construirea unei autostrazi pe teritoriul sau, croatii s-au apucat sa faca un pod spre una din insulele lor din apropiere (mi s-a parut foarte tare ideea). Din pacate podul nu e gata, asa ca noi a trebuit sa trecem prin Bosnia, cu toate lucrurile placute care decurg din asta (adica doua vami). Traficul nu era aglomerat, asa ca n-a durat foarte mult, desi am avut parte de un control mai amanuntit ca altii. Drumul serpiuueste pe malul Marii Adriatice si printre hotelurile inghesuite in micutul oras Neum. Am intrat inapoi in Croatia si am ajuns la Dubrovnik fara alte intamplari deosebite, dar cu ceva intarziere.

 

Orasul e  agatat pe pantele muntelui, iar strazile sunt abrupte, asa ca locurile unde se poate parca o masina sunt destul de putine. Am gasit o parcare cu plata, la 10 kune pe ora (scump, scump, dincolo era mai ieftin 🙂 ). Am urmat indicatoarele care ne duceau spre orasul vechi, supranumit “Perla Adriaticii“, inclus pe lista obiectivelor protejate de Unesco. Desi era dupa-amiaza, iar vremea cam mohorata, orasul era extrem de aglomerat. In fata intrarii erau cateva autocare cu turisti spanioli, italieni sau germani. La intrare e asezat o harta, care nu arata, asa cum v-ati putea inchipui, obiectivele din oras, ci locurile unde au cazut rachetele sarbesti. Centrul istoric a fost bombardat in timpul rasboiului de independenta a Croatiei, desi (se pare ca) nu avea nici un fel de importanta strategica (orasul fusese demilitarizat in anii 70, tocmai pentru a-l feri de atacuri). Multe cladiri au fost incediate, si majoritatea acoperisurilor au fost distruse. Dupa ce s-a razboiul s-a terminat, orasul a fost restaurat, si arata chiar foarte bine. Singurul lucru care deranjeaza putin privirea este culoarea mult prea intensa a tiglelor noi, in contrast cu culoarea mai stearsa a celor cateva case care au scapat neatinse.

Ca sa scapam putin de agitatia de pe Stradun, strada principala, am ales sa urcam pe zidurile orasului, distractie care ne-a mai scos din buzunar cate 70 de kune. Amenintarea permanenta din partea Venetiei si a Imperiului Otoman au facut necesara constuirea unui puternic sistem de fortificatii. Aveam vreo doua ore ca sa parcurgem cei 3 km de ziduri care inconjoara orasul, pentru ca, la fel ca multe alte obiective din Croatia, si aici se inchide la apusul soarelui. Plimbarea ne-a dezvaluit o mare foarte agitata, care lovea cu putere stancile de jos. In afara fortificatiilor se ma vad cateva bastioane, atat de mari incat ar putea fi cetati in toata regula. Am vazut tot orasul de sus la caderea serii, o priveliste care nu trebuie ratata. Zidurile groase au protejat orasul care cu cateva secole in urma rivaliza cu Venetia. Dubrovnikul a fost foarte putin timp sub ocupatie turca, si s-a dezvoltat apoi intr-o puternica republica, Ragusa. Faptul ca se afla la intersectia drumurilor comerciale dintre europa de vest si Imperiul Otoman au facut ca orasul sa devina una din cele mai importante forte comerciale din lume. In 1699, pentru a se proteja de armatele venetiene, Ragusa a vandut o bucata de teren turcilor. Astazi acea portiune face parte din Bosnia (mai exact zona orasului Neum).

Mai aveam putin de mers ca sa facem un tur complet, cand soarele s-a lasat spre linia orizontului. Din spate au aparut cativa paznici care ne grabeau sa coboram. Noi nu ne-am grabit chiar atat de tare, si am reusit sa mai urcam intr-un turn si sa facem cateva poze. Ne-am dus spre piata din centrul orasului, unde se desfasura un spectacol folcloric. Pe afis zicea ceva de dansuri traditionale, dar mie mi s-a parut ca semanau destul de bine cu dansurile tiganilor de la noi. Am mai ratacit putin pe strazile inguste, apoi ne-am retras la hotel, intr-o localitate din apropiere. Am avut ceva aventuri, pentru ca din cauza intunericului n-am vazut indicatorul spre hotel. Stiam doar aproximativ unde se afla, iar gps-ul nu e de mare ajutor pe strazile in serpentine, asa ca am lasat-o pe Laura la masina si am plecat pe jos. Pana la urma am gasit hotelul, dar nu mai stiam unde-am lasat masina, asa ca proprietarul s-a oferit sa ma ajute s-o gasesc :-). Am adormit repede, leganati de vise frumoase.

Din aceeasi serie:

Partea 1: Tara celor 1000 de insule

Partea 2: Drumul spre Zagreb

Partea 3: Zagreb

Partea 4: Castelele din Zagorje (Veliki Tabor, Trakoscan, Varazdin)

Partea 5: Istria (Porec, Rovinj, Fiordul Lim)

Partea 6: Pula si insula Krk

Partea 7: Lacurile Plitvice

Partea 8:  Nin, Zadar, Sibenik

Partea 9: Trogir si Split

Partea 11: Spre casa prin Muntenegru si Serbia

Mai multe poze gasiti aici:

2010-09-08 – 11 Dubrovnik

View 2010 Croatia obiective in a larger map

6 comentarii la Croația – episodul 10: Dubrovnik

Lăsați un răspuns

Puteți folosi tag-uri si atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>