Roma – zilele 5 si 6: colina Aventin și Via Appia


9 – 10 iunie 2010

In dimineata asta ne-am trezit mai tarziu, ca eram foarte obositi dupa vizita la Vatican. Dupa micul dejun am coborat la metrou, ca sa mergem (din nou) la piramida. Metroul ne-a lasat in fata portii San Paolo, langa obiectivul nostru. Piramida a fost construita cu 18 ani inainte erei noastre de Caius Cestius, un important nobil roman, pentru a-i servi ca mormant. Forma ei este inspirata de piramidele egiptene (mai exact de piramidele din Nubia, in sudul vaii Nilului). In acea perioada in Roma era considerat “cool” tot ce era de origine egipteana, iar un mormant asemanator cu ale faraonilor era intr-adevar ceva deosebit. Nu este singura piramida construita in Roma, dar e singura care mai exista in zilele noastre. Mai tarziu a fost inclusa in zidurile aureliene, motiv pentru care a ramas in s-a pastrat in stare buna. Dupa finalizarea constructiei, piramida a fost sigilata, si nu poate fi vizitata pentru ca nu exista intrare. In curtea din jurul ei functioneaza un adapost pentru pisici.

Am plecat de langa piramida, de-a lungul zidurilor, si am ajuns langa cimitirul protestant. Desi nu era in plan sa-l vizitam, daca tot am ajuns langa el, am hotarat sa intram. Sincer, cimitirele mi se par o atractie turistica un pic morbida, dar nu toata lumea e de aceeasi parere, ca era ceva aglomeratie. Nu exista taxa de vizitare, in schimb e un afis care cere o “donatie” de minim 2 euro de persoana (interesanta donatia asta obligatorie). Multe din morminte sunt decorate cu sculpturi. Cele mai celebre sunt insa cele alea lui Percy Bysshe Shelley si John Kates. Mormantul lui Kates e special nu atat prin decoratiuni, cat prin faptul ca e singurul pe care nu e mentionat numele, ci doar epitaful: “This grave contains all that was mortal, of a YOUNG ENGLISH POET, Who on his Death Bed, in the Bitterness of his Heart, at the Malicious Power of his Enemies, Desired these Words to be engraven on his Tomb Stone: Here lies One Whose Name was writ in Water.”

Am iesit din cimitir si am inceput sa urcam pe stradutele inguste ale colinei Aventin. Sus, in varful colinei se afla sediul ordinului cavalerilor de Malta. Nu se poate intra, dar privind pe gaura cheii de la poarta am vazut o imagine minunata a domului bisericii Sfantul Petru, la capatul unei alei incadrate de trandafiri agatatori. Aparatul de fotografiat nu a putut surprinde tot din cauza diferentei foarte mari de luminozitate, dar tot e mai bine decat nimic. Gaura cheii e un obiectiv turistic foarte popular, toti turistii se opreau ca sa priveasca macar cateva secunde prin ea. Am intalnit acolo un cuplu mai in varsta de francezi, care se chinuiau sa faca o fotografie, dar nu le iesea nimic. Ne-am oferit sa le trimitem pozele noastre, dar am intampinat o bariera lingvistica neasteptata, pentru ca ei nu prea isi mai aminteau engleza, iar noi nu prea ne mai aminteam franceza, si au fost momente de tot rasul (hmmm… oare cum se zice “home” in franceza???). Oamenii erau foarte prietenosi, si ne-au povestit ca ginerele lor lucreaza la Dacia, la Pitesti. Am vizitat impreuna biserica Sant’Anselmo, aflata in apropiere, apoi ne-am despartit, pentru ca mergeam in directii opuse.

Am mai mers putin si am ajuns in fata basilicii Santa Sabina. Biserca dateaza din secolul 5, si are inca usile originale, din lemn masiv, si clopotnita din secolul 10. Interesant la bisericile din Roma e ca totul e automatizat. Bagi un euro, se aprinde o “lumanare” (un bec), bagi in alta parte doi euro, se aprinde lumina ca sa poti vedea decoratiunile. Spre deosebire de alte basilici, care au deocratiuni foarte bogate, Santa Sabina are decoratiuni foarte simple, majoritatea albe. In fata se afla un tei imens, care era inflorit, si raspandea un miros imbatator.

Alaturi se afla un mic parc, numit Gradina cu portocali. Toti copacii din parc sunt… ati ghicit, portocali :-). Gradina e asezata in cel mai inalt punct al colinei, asa incat de aici se poate vedea o panorama frumoasa a orasului, mai frumoasa decat cea din domul basilicii Sfantul Petru (pentru ca din vederea aia lipseste… domul).

Pe iarba erau o multime de oameni, marea majoritate localnici (semn ca locul nu prea apare in ghidurile turistice), care stateau pe iarba si citeau sau se odihneau, ba chiar si niste corporatisti care-si mancau sandwishul in pauza de pranz. Am testat si portocalele ca sa ma conving daca-s bune de mancat sau nu…erau bune… daca-ti place grapefruit-ul (adica portocalele mele apetisante erau mai mult acrisor-amarui decat dulci).

Am coborat de pe colina pe partea cealalta si am ajuns la Roseto Comunale, gradina de trandafiri. Fiind inceput de vara, toti trandafirii erau infloriti. Ne-am oprit sa ne odihnim, sa rontaim niste alune si sa admiram florile. In timp ce stateam pe o banca a aparut un porumbel care poftea la alunele noastre. I-am dat una, apoi inca una, asa ca zburatorul a devenit tot mai curajos, si cand ne-am ridicat mai avea un pic si se baga direct in punga cu alune. Am facut cateva poze cu florile, mai ales ca unele erau foarte exotice, originare din Asia sau din America de Sud.

Deja era ora pranzului si soarele batea foarte puternic. Voiam sa mergem pe Via Appia, asa ca ne-am indreptat spre statia de autobuz. Ne-am asezat la umbra semnului si am asteptat… si am asteptat… si am mai asteptat un pic. Dupa vreo ora a aparut si autobuzul nostru (acum stim de unde au mostenit romanii punctualitatea). Din pacate am ratat statia la care trebuia sa coboram, asa ca a trebuit sa ocolim un pic pe jos. Cu ocazia asta am vazut ca partea mai veche a Via Appia este inchisa circulatiei auto, dar totusi exista o gramada de vile pierdute prin verdeata undeva in spate, care totusi nu fac nota discordanta cu ruinele antice.

Pe un mic deal de la marginea drumului se afla mormantul Ceciliei Metella, fiica unuia din consulii Romei, transformat mai tarziu in fortareata. Dupa o mica lectie de istorie (inclusiv geologica, pentru ca in subsol se pot vedea urmele unei eruptii vulcanice foarte vechi), ne-am continuat drumul inapoi spre oras. Pavajul e in mare parte original, cu pietre imense. Am ajuns la catacombele San Sebastiano, unul din locurile in care crestinii isi inmormantau martirii in timpul persecutiilor. Din pacate programul era doar pana la ora 4, asa ca nu am putut vizita decat biserica. Si celelalte catacombe erau inchise, asa ca ne-am dus inapoi la autobuz, am asteptat iar vreo ora, si am ajuns in final inapoi in centru. Ne-am plimbat din nou pe langa Colosseum si forurile imperiale si am mai facut cateva poze.

Inca nu era foarte tarziu, asa ca ne-am indreptat spre Piata Navona. Eu propun autobuzul, Laura insista sa mergem pe jos, ca stie ea o scurtatura. Protestez (de unde sa stii, ca doar n-am mai calcat niciodata pe aici???), bineinteles degeaba, dar pana la urma cedez si ma iau dupa ea. In maxim 10 minute ajungem, iar eu ma recunosc infrant (nici nu stiu pentru a cata oara) in fata spiritului ei de orientare. Pe acest loc era in antichitate un stadion, construit de imparatul Domitian. Cladirile din jurul pietei sunt asezate pe o linie usor arcuita, dupa forma arenei. In centru se afla fantana celor patru fluvii, compusa dintr-un obelisc egiptean inconjurat de patru statui care infatiseaza Dunarea, Nilul, Gangele si Rio de la Plata. Ne-am relaxat cateva minute in jurul fantanii, am admirat artistii care faceau portrete domnisoarelor, am mai luat o inghetata (asta a ramas un leit-motiv al calatoriei la Roma) si ne-am indreptat apoi spre statia de autobuz.

De dimineata ne-am facut bagajele, le-am lasat spre pastrare la hotel si am plecat sa ne mai plimbam un pic prin oras si sa facem ultimele cumparaturi. Am ajuns astfel sa vizitam si basilica Santa Maria Maggiore, o alta basilica papala, aflata in apropierea hotelului. Cladirea pastreaza inca nucleul bisericii din secolul 4, in ciuda faptului ca a suferit numeroase extinderi si renovari. Aici se afla o capela in care (se spune ca) se pastreaza o bucatica din ieslea in care s-a nascut Iisus. Exista si un mozaic din perioada antica, dar nu se poate vizita decat cu un grup de minim 50 de persoane. La subsol e un muzeu ticsit cu obiecte de cult, majoritatea din metale pretioase. In piateta din fata basilicii se afla o coloana cu statuia Sfintei Maria in varf, iar alaturi o fantana, in care o gasca mare de tineri improviza o “bataie cu apa”.

Dupa ce am terminat cu suvenirurile ne-am luat bagajele si ne-am indreptat spre gara, ca sa luam trenul expres spre aeroport. Eram cam in intarziere, iar biletele au fost o reala problema, pentru ca la casele de bilete era o coada cam lunga, iar la automate se poate plati doar cu card. Din fericire pentru turistii grabiti si ametiti ca noi, biletele pentru expres se pot lua si de la chioscurile de ziare. Am tras o alergatura pana la tren, si am reusit sa ne urcam in ultimul moment. La aeroport ne-am invartit un pic pana am gasit terminalul la care opereaza Blue Air. Chiar daca e pe aeroportul principal, arata aproape la fel de “low cost” ca si aeroportul Baneasa. Dupa un zbor linistit am ajuns la Bucuresti pe la 10 seara. Temperatura de afara era de 32 de grade (la Roma la pranz nu erau mai mult de 30, iar cand am plecat temperatura scazuse spre 25).

Vacanta la Roma s-a incheiat, nu insa si concediul, pentru ca in dimineata urmatoare am plecat pentru 3 zile in Tara Hategului.

Din aceeasi serie:
Ziua 1: Intalnirea cu Orasul Etern
Ziua 2: Colosseum si forurile imperiale
Ziau 3: Termele si Roma romantica
Ziua 4: Vatican

Mai multe poze gasiti aici:

2010-06-05-10 Roma – zilele 5 si 6

View 2010 Roma in a larger map

Daca v-a placut articolul (sau nu), lasati un comentariu, sa stim si noi…

10 comentarii la Roma – zilele 5 si 6: colina Aventin și Via Appia

  • Traveling Hawk  spune:

    Frumoase fotografiile! Multe din cele vazute de voi le-am vazut si eu, unele insa nu, asa ca pot fi sugestii pentru o excursie viitoare. Multumesc pentru vizita pe blogul meu. V-am trecut si eu in blogroll ca sa va pot urmari.

  • Apollo  spune:

    Multumim mult 🙂
    Ne bucuram ca ti-au placut pozele. Noi am stat 6 zile la Roma si ni s-a parut foarte frumos, dar tot mai sunt locuri pe care nu am reusit sa le vedem. Dar in fond trebuie sa mai lasam ceva si pentru data viitoare.

  • Amelia & Mihai-Stefan CHIRCA  spune:

    Foarte frumoase fotografii si placuta povestirea excursiei voastre! Ni s-a facut dor de Roma 😉

  • Traveling Hawk  spune:

    Si noi tot 6 am stat 🙂

  • alicee  spune:

    Am citit despre toate zilele petrecute de voi in Roma, unele locuri le-am vazut, altele nu dar e bine ca acum stiu de ele. Ati facut multe fotografii frumoase, si sigur va-ti intors cu o groaza de amintiri placute!
    Astept cu interes si alte povestiri 🙂

  • Apollo  spune:

    @Alicee: povestiri mai avem, timp sa le scriem gasim mai greu, dar incet-incet se rezolva si asta.

    @Amelia & Mihai: sincer sa fiu, si noua ni s-a facut dor in timp ce scriam… Ne-am intoarce oricand acolo. Multumim pentru link.

  • Mihai  spune:

    Superbe cadre, in special Roma 2266, cel cu Laura pe balustrada. 🙂

  • Raphaelly  spune:

    Frumos. Si frumoase poze. Care dintre voi este sagetator? 😉

  • Apollo  spune:

    Nici unul. De ce?
    Multumim pentru aprecieri.

  • Roma – ziua 1: intalnirea cu Orasul Etern  spune:

    […] – va urma -Ziua 2: Colosseum-ul si forurile imperialeZiua 3: Termele si Roma romanticaZiua 4: VaticanZilele 5 si 6: colina Aventin si Via Appia […]

Lăsați un răspuns

Puteți folosi tag-uri si atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>