Roma – ziua 3: Terme și fântâni

7 iunie 2010

A treia zi la Roma a fost luni. Ziua de luni e un pic mai speciala, pentru ca aproape toate obiectivele sunt inchise, asa ca ne-am hotarat sa ne plimbam un pic prin oras. Dupa micul dejun am hotarat sa mergem la piramida, asa ca ne-am indreptat spre metrou. Roma are doar doua linii, si o a treia in constructie, dar distantele dintre statii sunt relativ mici. Ce m-a surprins e ca statiile sunt foarte adanci, la unele se coboara minute in sir pe o scara rulanta (apropo, nu exista scari “normale”). O alta idee foarte inteligenta e ca cei care urca nu se intalnesc niciodata cu cei care coboara, pentru ca scarile rulante sunt in parti diferite ale statiei. Trenurile sunt ca si la noi, din doua generatii, unele mai vechi, altele mai noi. Cand am ajuns la piramida (romanii s-au inspirat de la egipteni), ne-am dat seama ca suntem destul de aproape de Termele lui Caracala, unul din putinele obiective care sunt deschise si luni. Ne-am intors deci la metrou si am mai mers o statie, pana la Circo Massimo.

Circo Massimo era in perioada antica un “stadion” pe care se desfasurau curse cu care de lupta, una din distractiile preferate ale romanilor. Primele jocuri au fost organizate aici la inceputul secolulului V inaintea erei noastre, si a fost abandonat in secolul VI. Majoritatea cladirilor au fost complet distruse, iar acum este folosit ca parc (desi nu-i nici un copac prin el), sau locatie pentru concerte.

Am mers in continuare pana la Termele lui Caracalla. Biletul de intrare costa 6 euro, si e valabil si la alte doua muzee. Termele au fost construite de imparatul Caracalla, intre anii 212 si 216, si au fost folosite pana in secolul VI, cand ostrogotii au asediat Roma si au distrus instalatiile hidraulice. Complexul imens este construit intr-un stil monumental, si cuprindea un frigidarium (bazin cu apa rece), un tepidarium cu doua bazine (cu apa la temperatura medie) si un caldarium (bazin cu apa calda), doua sali de gimnastica, o piscina exterioara, si nu in ultimul rand, o biblioteca. Se pot vedea si cateva mozaicuri, unele foarte mari si surprinzator de bine pastrate.

Am trecut pe langa basilica Santa Balbina (datand din secolul IV), dar era inchisa. Mai departe am trecut pe langa o alta biserica, dedicata Sfintilor Nereo si Achileo, tot din secolul IV, si tot inchisa. Am pornit mai departe spre poarta San Sebastiano. Daca pana acum strazile erau largi, strada pe care mergeam acum, care urmeaza traseul drumului antic Via Apia pana la zidurile aureliene, era mult mai ingusta, si fara trotuar. Inainte de a ajunge la poarta drumul trece pe sub Arcul lui Drusus. Doar una din cele 3 arce mai exista astazi. Nu se cunoaste nici numele celui care l-a construit, si nici perioada in care a fost ridicat. In timpul imparatului Caracalla, peste arc a fost construit un apeduct care alimenta termele.

Poarta San Sebastiano se numea in perioada antica Porta Appia, si era locul in care cel mai celebru drum roman, Via Appia intalnea zidurile orasului. In incaperile din interior se afla Muzeul Zidurilor, care insa era inchis. Via Appia este unul din cele mai vechi drumuri romane, si cel mai important din punct de vedere strategis. Drumul incepea in partea de sud a Romei, si mergea pana la Brindisi, in sudul Italiei.

Am renuntat sa mergem mai departe pe Via Apia, pentru ca drumul parea cam periculos. Strada era foarte ingusta, iar autobuzele lasau foarte putin loc pentru pietoni. Am decis sa ne intoarcem in alta zi, si am luat unul din autobuzele care se indreptau inapoi spre oras. Voiam sa ajungem inapoi la Circo Massimo, dar pana la urma am nimerit in Laterano, pentru ca am gresit autobuzul.

Totusi n-a fost rau ca ne-am ratacit un pic, pentru ca acolo se afla basilica papala San Giovanni in Laterano, cea mai importanta dintre bisericile din Roma (da, mai importanta decat basilica Sfantul Petru), pentru ca aici este scaunul oficial al arhiepiscopului Romei (adica Papa). Dupa batalia de la podul Milvian, imparatul Constantin cel Mare a donat palatul Lateran bisericii, care l-a transformat in catedrala. Desi crestismul nu mai era motiv de persecutie, inca nu era religia oficiala a imperiului, asa ca imparatul a oferit bisericii proprietati care erau in afara zidurilor orasului, pentru a nu crea conflicte cu nobilii pagani. La inceputul secolului XIV scaunul pontifical a fost mutat in Franta, la Avignon, iar catedrala nu a mai fost intretinuta. Doua incendii au cauzat pagube importante, iar la sfarsitul secolului XVI cand papa s-a mutat inapoi la Roma, palatul Lateran a fost considerat nepotrivit ca locuinta pontificala.

De-a lungul timpului au existat mai multe incercari de reconstructie a bisericii, ultima din initiativa papei Sixtus V. Vechiul palat a fost demolat, si o noua cladire a fost ridicata pe acelasi amplasament. Obeliscul din fata palatului este cel mai mare din lume. A fost ridicat de Tutmes III in fata templului Karnak din Egipt, si adus la Roma de imparatul Constantin. O alta renovare a catedralei a insemnat inlocuirea fatadei si constructia celor 12 nise in care se afla statuile apostolilor. Tot aici se afla scara sfanta, formate din trepte de lemn asezate peste trepte de marmura. Traditia crestina spune ca aceste trepte sunt treptele palatului lui Pilat din Ierusalim, pe care a urcat Iisus, si au fost aduse la Roma de imparateasa Elena.

Biserica este imensa, cea mai mare pe care o vazusem pana atunci. Stand in mijloc, intre statuile gigantice ale apostolilor ma gandeam ca in timp ce romanii luptau cu turcii si ardeau satele, italienii ridicau monumente de o grandoare greu de imaginat.

Dupa ce am vizitat catedrala ne-am intors la hotel ca sa ne odihnim putin. Spre seara am iesit din nou si ne-am indreptat spre Piazza di Spagna, unul din locurile de promenada preferate atat de romani cat si de turisti. In piata se afla o fantana in stil baroc in forma de barca. O legenda (putin credibila de altfel) spune ca papa Urban VIII a hotarat sa construiasca aceasta fantana dupa ce a vazut in acel loc o barca adusa de o revarsare a raului Tibru. Fantana este construita mai jos decat nivelul strazii, pentru a rezolva problema presiunii scazute a apei din acea perioada. Din piata o scara monumentala urca spre Piazza Trinita dei Monti, aflata pe dealul din apropiere. Scalinata, formata din 138 de trepte, este acoperita in luna mai de ghivece cu azalee. Din pacate noi am fost la inceputul lui iunie, asa ca florile lipseau, in schimb treptele erau ocupate de sute de oameni. Rar am avut ocazia sa vad asa o aglomeratie. Faptul ca am reusit sa urcam scarile a fost o realizare in sine, tinand cont ca fiecare pas insemna o rugaminte adresate cuiva pentru a ne face loc. Bineinteles nu lipseau indienii care ofereau flori doamnelor. Uneori contra cost, sau chiar gratis, daca erau refuzati de cateva ori. Gratis… dar nu chiar. Erau cadou. Si asteptau si ei un cadou in schimb. Pe scurt, capcana pentru turisti. In fata bisericii de pe deal erau mai multi artisti care faceau portrete domnisoarelor. Rezultatul arata foarte bine, si aparea surprinzator de rapid, in maxim 10-15 minute.

Am parasit Piazza di Spagna si ne-am indreptat spre Fontana di Trevi, trecand pe langa o coloana ce avea in varf o statuie a Sfintei Maria. Drumul ne-a dus pe stradute inguste si intortocheate, dar foarte pitoresti. Ne-am ratacit un pic pe drum, dar asta ne-a dat ocazia sa mai exploram putin orasul si sa ne tratam cu inca o inghetata delicioasa. In final am ajuns si la fantana, chiar la apusul soarelui. Si aici era o aglomeratie teribila, iar efortul de a face o poza in care sa nu apara 4-5 necunoscuti era extrem de mare.

Fontana di Trevi este cea mai mare fantana in stil baroc din Roma, si una din cele mai celebre fantani din lume. Istoria fantanii incepe din perioada romana. Legenda spune ca in anul 19 inaintea erei noastre, soldatii romani au descoperit cu ajutorul unei fete tinere o sursa de apa in munti. Apeductul Aqua Virgo care a fost construit pentru a aduce apa in oras ajungea in aceasta zona si a servit Roma pentru mai mult de 5 secole, pana a fost distrus de goti. O mie de ani mai tarziu, apeductul a fost reparat, iar la capatul lui a fost construita o fantana, dupa obiceiul antic. In 1732 fantana a fost reconstruita in forma actuala, dupa mai multe remodelari. In centru se afla o statuie a zeului Neptun pe o scoica trasa de tritoni.

Am privit fantana pana tarziu in noapte si am fotografiat-o din toate unghiurile. Multimea de turisti care se inghesuie in fiecare seara in jurul ei este un dezavantaj, dar sunt convins sa in timpul zilei nu are acelasi farmec.

Am plecat intr-un tarziu de langa fantana, cam in graba pentru ca ne era teama ca nu mai prindem metroul inapoi spre hotel. Alergatura ne-a dus pe langa Pantheon, un templu dedicat tuturor zeilor construit in primii ani ai erei noastre, si donat mai tarziu de imparatii romani bisericii, care l-a transformat in biserica dedicata Sfintei Maria. Cupola Pantheonului este inca, dupa mai mult de doua milenii, cladirea cu cea mai mare cupola de beton neranforsata (da, romanii stiau sa faca beton). Pantheonul are o singura sursa de lumina, o deschidere in centrul cupolei. Sub el se afla un sistem de scurgere pentru apa care curge in timpul furtunilor. Din pacate jumatate din fatada era acoperita de schele, lucru de natura sa zadarniceasca toate eforturile mele fotografice. In plus era foarte tarziu, asa ca nu l-am mai vizitat. Am aflat mai tarziu ca imparatul Constantin II a vizitat roma in anul 663 si a ordonat ca tot ce era facut din metal ca ornament pentru oras sa fie demontat si trimis la Constantinopole. Astfel multe cladiri antice au ramas fara acoperis si au fost distruse complet in evul mediu.
Tot pe drum ne-am oprit intr-o piateta unde se adunase multa lume. Un tanar al carui aspect imi aducea aminte de copii strazii facea tablouri. Avea o foaie de hartie, vreo 10 tuburi de vopsea, 3 capace de borcan, si in zece minute desena un peisaj asemanator cu ce ne-am obisnuit sa vedem prin filmele SF. Si nu ducea lipsa de cumparatori.

Dupa ce am ajuns in sfarsit la hotel ne-am pregatit pentru ziua urmatoare, cand aveam in plan sa vizitam Vaticanul.

– va urma –

Din aceeasi serie:
Ziua 1: Intalnirea cu Orasul Etern
Ziua 2: Colosseum si forurile imperiale

Ziua 4: Vatican
Zilele 5 si 6: colina Aventin si Via Appia

Mai multe poze gasiti aici:

2010-06-05 – 2010-06-10 Roma – ziua 3

View 2010 Roma in a larger map

6 comentarii la Roma – ziua 3: Terme și fântâni

  • Ioana@micile-vacante  spune:

    Foarte frumos. Totusi, n-am inteles titlul, de ce “Termele si Roma romantica”? Termele am inteles 🙂

  • Apollo  spune:

    Recunosc, titlul nu-i foarte inspirat. Ma gandeam la Piata Spaniei si Fantana Trevi. Oricum articolul a iesit mult prea lung, ar fi trebuit sa-l impart in mai multe bucati dar…

  • Ioana@micile-vacante  spune:

    Ti se par asadar romantice Piata Spaniei si Fontana di Trevi?

  • Apollo  spune:

    Da. Intr-adevar, era cam aglomerat, dar imaginatia nu se impiedica in neajunsuri de-astea.

  • Ioana@micile-vacante  spune:

    Eu nu m-am gandit la faptul ca ar fi aglomerat, desi ai dreptate, parca nu merge cu un loc romantic. Totusi, daca imaginatia voastra nu s-a impiedicat in aglomeratie, atunci pe unde a zburdat? Intreb serios. Mie nu mi se pare deloc romantica Fontana di Trevi, drept e ca eu nici nu-s un om romantic. Prin urmare: ce ganduri, sentimente, trairi romantice v-au declansat fantana? sau Piazza di Spagna?

  • Apollo  spune:

    Hmmm… sa vedem… Eu imi imaginez treptele din Piata Spaniei pline de flori (azalee, muscate, nu conteaza), un apus de soare, si doi indragostiti undeva pe trepte, singuri…

    PS: iarta-ma ca-ti raspund asa tarziu 🙂

Lăsați un răspuns

Puteți folosi tag-uri si atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>